Nu au teren propriu şi se chinuie de patru etape să marcheze primul lor gol din acest campionat. E cel dintîi sezon după refondarea echipei, produsă în vară. Poliţişti, zugravi şi zidari, toţi sînt angrenaţi în singurul eşalon 7 din piramida fotbalului românesc.
Dacă fotbalul autohton ar arăta ca muntele Everest, ligile din Harghita ar fi, cu siguranţă, o groapă a Marianelor. Motivul e simplu: doar în judeţul transilvănean există al şaptelea nivel, ultimul din care o echipă poate porni spre visul Ligii I. Iar această fosă sportivă are şi un minim absolut: Bikafalva Tăureni, echipă care încă se chinuie să cîştige primul ei punct în Liga a VII-a!
Îngenunchierea hocheiului
Călătorind dinspre Miercurea Ciuc, tabloul plin de brazi al munţilor Harghita se întrerupe brusc la Odorheiu Secuiesc. Şesul pune stăpînire pe întregul peisaj, iar terenurile de fotbal, ascunse în spatele caselor săseşti, încep să răsară unul cîte unul.
Da, în ciuda asocierii Harghita-Covasna-hochei, oamenii din zonă preferă balonul rotund, pucul şi crosa rămînînd ostatice în depresiunea Ciuc. Aici e locul în care se joacă fotbal la cel mai jos nivel din România: liga a 7-a Harghita!
Codaşa comunei de 11 sate
Pătrundem în Feliceni ghidaţi de şerpuitoarea Tîrnavă Mare. E primul sat din cele 11 care formează comuna omonimă. Nu trebuie să te grăbeşti să ajungi în Tăureni pentru a face cunoştinţă cu "lanterna".
"Rămîneţi acolo. Nu mai avem teren de fotbal în sat! A fost arat acum 25 de ani, de atunci jucăm în satul vecin", ne întîmpină Tibor "Tibi" Duko (37 de ani), preşedinte-antrenor-jucător la Bikafalva. "Avem o comună uriaşă", continuă cu mîndrie, dar recunoaşte situaţia echipei: "Sîntem şase formaţii în toată localitatea. Păcat că, deocamdată, sîntem ultimii!".
Parteneriat cu Borussia şi un second-hand
Terenul din Feliceni e încadrat de o livadă d
