Mai mulţi, dar mai risipiţi, fanii stelişti au copleşit peluza giuleşteană, una entuziastă şi fermecătoare vizual, toţi rapidiştii purtînd tricouri identice. Mihai Neşu a fost singurul punct în care aplauzele s-au contopit.
În poate cea mai călduroasă zi din cele rămase în 2012, şi una strecurată spectaculos la final de septembrie, cordoane de bărbaţi şi femei curg din rărunchii Bucureştiului spre Arena Naţională. La intrarea dinspre Maior Coravu ai senzaţia că un spectacol religios a fost deturnat şi au intervenit brutal forţele de ordine: sute de oameni în tricouri albe, cu cruci vişinii pe piepturi, înjură un autocar decorat cu o uriaşă cruce aurie! Contingentul fanilor rapidişti s-a intersectat cu sosirea Stelei.
Endless Summer, Endless Hate
Chipul căilor de acces în arenă: un melanj de prunci în cărucioare, ultraşi rozîndu-şi unghiile în pragul primului derby din sezon, cupluri senine şi bătrîni entuziaşti. Poate că aşa arată fotbalul acum: jumătate galerii furibunde, jumătate spectatori. În stadion încă are vreme să răsune "Endless Summer", vară fără sfîrşit, în timp ce "cavaleria" Rapidului şi-a ocupat peluza. Caracatiţa stelistă e difuză vreme de o jumătate de ceas. Apoi se conturează dominant, bubuie o petardă şi gata! Mai e o repriză pînă începe meciul, dar bătălia vocilor şi a mesajelor izbucneşte! Aceleaşi, cu etnii, duşmănii şi înjurături.
Aniversarea peluzei
La nivel fonic, rapidiştii sînt cotropiţi. Ce-i drept, şi Gabi Safta îşi urmează energic ritualul în boxele stadionului, cu tot cu ironii: "Un prieten rapidist îmi povesteşte despre un film, dar din păcate nu l-am văzut, a fost joi, iar joi Steaua a jucat în Europa!". Peluza roş-albastră e acoperită de coregrafie, un ultras pe pînză descinde din înaltul arenei şi se întinde peste fani, aniversînd zece ani de activitate pentru grupul Nucleo. Strigătele Rapidului nu con
