Dacă episodul de iluzionism comico-distractiv al tentativei de privatizare a OLTCHIM prin licitaţie deschisă (asta înseamnă că participă cine are chef să se distreze) a avut un erou, o vedetă, aceasta nu a fost nicidecum Dan Diaconescu, care a evoluat în linia sa obişnuită de ţepar popular, nici anonimul Vuza, specialist în achiziţii de companii falimentate sau falimentare şi nici polonezii meschini de la PCC, cu reţeta lor de „contras”, ci unicul, inegalabilul, talentatul domn Vulpescu.

Şeful OPSPI a dat în această scenetă difuzată în direct măsura artei sale de a îmbrobodi asistenţa. Şi-a pregătit cu grijă acest recital, printr-o repetiţie generală la declararea insolvenţei Hidroelectrica, dar şi-a păstrat armele cele mai ascuţite pentru show-ul de la OLTCHIM. Dacă aş fi mogul de televiziune n-aş sta nici o clipă pe gânduri şi i-aş face dlui Vulpescu o ofertă de nerefuzat: realizarea în prime-time a unui show de tipul „Preţul (in)corect” sau „Hocus-Pocus-Privatizatus!”. I-aş pune la dispoziţie o echipă brici şi mijloacele tehnice necesare pentru a face să pălească de invidie vedete de calibrul lui David Copperfield.

Ce-a făcut, de fapt, dl Vulpescu? Nimic altceva decât să ne ameţească pe toţi şi să ne facă să nu mai înţelegem nimic din ceea ce asistăm în direct. Cine era dânsul, ce voia, ce voiau cei pe care-i lua cu subtilitate „la mişto”, ce e cu Oltchimul ăsta şi dacă guvernul chiar vrea să-l vândă sau să-l facă cadou. Una peste alta ceea ce a obtinut dânsul a fost un scheci de tipul: un ţăran are o vacă şi vrea să o vândă. Se duce la târg şi face licitaţie: o dau, că nu mai dă lapte şi nici nu mai am cu ce să o hrănesc! Cumpărătorii ciulesc urechile şi dau buluc la un aşa chilipir. Unul zic că dă două milioane, aşa ca s-o aibă pe lângă gospodărie, fără nici o pretenţie. Altul dă 4, că mai are câteva la fel şi nu vrea să le lase singure