AEM, un colos al erei comuniste, este una dintre afacerile care au scăpat cu bine de tranziţia postrevoluţionară în România, devenind după mărime cea de a treia fabrică din Timişoara.

Au trecut 42 de ani la înfiinţarea la Timişoara unei dintre cele mai mari fabrici din oraş, iar doi ani mai târziu au fost produse primele contoare şi echipamente de măsurare a energie electrice, gaz apă şi energie termică. Fabrica de Aparate Electronice de Măsură sau FAEM, aşa cum avea să se numească platforma pe care urmau să lucreze aproape 5.000 de persoane, exporta între anii 1980-1990 peste 30 la sută din producţie, în 24 de ţări. În Polonia, până în 1989, s-a exportat peste 3 milioane de contoare AEM.

GALERIE FOTO

„În zilele acestea se vorbeşte din nou de privatizări, vezi Oltchim. Şi noi am trecut prin asta. Dacă am făcut-o cum trebuie, vorbesc rezultatele. În cei 40 de ani, au trecut pe aici mii de angajaţi, au plecat milioane de aparate. AEM are la momentul actual 1.393 de angajaţi”, a declarat Olimpia Moica, preşedintele Directoratului AEM, una din cei mai discreţi oameni de afaceri din Timişoara.

Aceasta preluat conducerea fabricii în 1994, când produţia era oprită, iar AEM-ul părea să urmeze calea privatizărilor coloşilor industriei construite în perioada lui Ceauşescu. Acţiunile AEM au fost împărţite între angajaţi şi mai multe persoane fizice.

Cuscrul lui Băsescu, în conducere

În 1999 SC AEM SA se privatizează, acţionar majoritar devenind Luxten Lighting, fondată de omul de afaceri canadian de origine arădeană Zoltan Boszormeny, dar în 2007 Luxten s-a separat juridic. În acţionariat au rămas însă Nicolae Rădulescu, directorul general Luxten, care deţine 50,3 la sută, Ionel Pepenică, cu 24,1 la sută şi Olimpia Moica cu 21,19 la sută. În prezent, Consiliul de Supraveghere îl are şi pe Gheorghe „Bebe“ Ionescu