Între 14 septembrie 2012 şi 13 februarie 2013, la Muzeul Naţional de Artă al României poate fi vizitată expoziţia Mitul Naţional.Contribuţia artelor la definirea identităţii româneşti (1830-1930). Expoziţia cuprinde aproximativ 250 de lucrări de pictură, grafică, sculptură şi artă decorativă, create în perioada 1830 – 1930 de importanţi artişti români moderni: Barbu Iscovescu, Constantin Daniel Rosenthal, Carol Popp de Szathmári, Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Oscar Han, Camil Ressu, Dimitrie Paciurea etc. Curatori: Monica Enache şi Valentina Iancu, în colaborare cu istoricul Lucian Boia.
Muzeul Național de Artă al României prezintă Mitul Național. Ar putea fi ironic, dar nu e.
Privesc de la distanță și propun o discuție. Nu despre expoziția în sine, despre valoarea ei artistică. Selecția de lucrări e bună, inteligentă, ilustrează bine subtitlul expoziției.
Dar întrebarea nu e ce e în expoziție, ci despre ce e expoziția? Ce semnificație are un proiect cu titlul neambiguu Mitul Național în România contemporană? Cine vorbește din spatele acestui proiect?
Mă opresc și precizez: n-am discutat cu niciunul dintre organizatori. Am fost la vernisaj și am ascultat ce au avut de spus curatoarele și d-l Boia (despre d-l Marga mai târziu). Consider că o expoziție de genul acesta ar trebui să vorbească de la sine. E un statement și trebuie luat ca atare. Am avut o reacție vehementă după vernisaj și am căutat să mi-o corectez: m-am întors la locul faptei și am privit expoziția. Vehemența a devenit un fel de tristețe (poate și pentru că toate expozițiile de la MNAR sunt triste de felul lor – discursul muzeal la ei e la nivel de salon parizian de secol XVIII). Am rescris și am încercat să pun degetul pe ce mă deranja.
Kracauer, în magistralul lui studiu De la Caligari l
