Alta imagine pentru acest articol, aici.

După izbânda de la Braga, săptămâna noastră de miere s-a sfârşit brusc şi urât, în bălăcăreala obişnuită a campionatului intern. Prea puţin am apucat să vorbim la superlativ despre performanţa europeană, prea puţin am putut visa la un alt nivel, la o altă civilizaţie, la demnitate şi respect reciproc. Drumul luminos european, pavat cu milioanele de euro, a fost imediat înlocuit de glodul autohton, cu a sa tenebroasă şi zbârcită urâţenie. O senzaţie persistentă, amară de lehamite şi scârbă întovărăşeşte revenirea în ţară. Huiduieli, mojicii, infantilism şi samavolnicie în gândire şi comportament, lipsa oricărei reguli, elementare şi de bun simţ, într-o stare atât de avansată de degradare morală încât şi noi, la rându-ne, nu putem scăpa necontaminaţi de ea. Suntem încă mult prea români şi prea puţin europeni. Ce-i mai rău în toate astea, suntem părtași la aceste fapte.

De-abia ce reveniserăm din Europa şi deja Iuliu Mureşan îşi persifla adversarii, spunându-le că ei de-abia la televizor văd adversari ca ai CFR-ului; lipsă de eleganţă gratuită, sortită a se reverbera în interiorul echipei. Dacă aşa s-a făcut pregătirea mentală a jocului, atunci nu mă miră felul în care am terminat partida, cu nervi, cu cartonaşe roşii martore ale neputinţei, cu bălăcăreală şi relatări/pâre la a doua sau a treia mână a unor discuţii/ fapte incredibile, vrut incriminatoare (dar imposibil de dovedit), cu dorinţa de a acoperi eşecul sub preşul arbitrajului. Apetenţa spre scandalul ieftin ne-a coborât de pe piedestalul european şi ne-a vârât până la gât în troaca din seara de duminică. În mare parte prin ceea ce ne fusese pregătit la Târgu Jiu, dar şi prin lipsa noastră de prevedere. Ne-am pus singuri piedică.

N-am să spun că ceea ce s-a petrecut duminică nu a fost scandalos. Dar ar fi trebuit ca după decantarea lucrurilor să r