Toată lumea se întreabă cu ce tupeu a depus Dan Diaconescu ofertă pentru privatizarea Oltchim. Se ignoră un lucru: nu este grav că un personaj care delirează zi de zi şi noapte de noapte în direct la televizor a depus oferta. În România se înregistrează zilnic sute sau poate chiar mii de cazuri cu diverse solicitări trăsnite. Povestea lui D.D. ar fi trebuit să fie încadrată în acest segment. Numai că, sub conducerea lui Daniel Chiţoiu, Ministerul Economiei, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, instituţie condusă de Remus Vulpescu, a înregistrat o hârtie din partea unei persoane fizice. Şi nu numai că a înregistrat-o, dar oferta lui Dan Diaconescu a fost declarată câştigătoare. S-a dat crezare unui prezumtiv plan de afaceri şi unei prezumtive sume despre care orice om cu scaun la cap credea că nu există în realitate. Aşa a ajuns D.D. salvatorul Oltchim şi a poporului într-o privatizare cheie urmărită cu mare atenţie inclusiv de FMI.

Acum, Dan Diaconescu nu mai este principalul vinovat şi trăsnit în toată această afacere. El a depus o hârtie şi a aşteptat. Vina este a celor care, de la înălţimea portofoliilor lor ministeriale, au adjudecat această ofertă.

Vina este a celor care, de la înălţimea portofoliilor lor ministeriale, au adjudecat această ofertă. Ori ei sunt chiar mai duşi cu pluta decât Dan Diaconescu atâta vreme cât au luat de bune elucubraţiile unui individ despre care toată lumea ştie că e diliu. Aşa s-a ajuns ca D.D. să nu fie singur în această cacealma ci să aibă parteneri ditamai Oficiul Participaţiilor Statului şi al Privatizării în Industrie şi Ministerul Economiei. Să presupunem că licitaţia a fost organizată corect şi că a câştigat oferta cea mai bună din punct de vedere financiar, aşa cum cerea FMI. Probabil că autorităţile au considerat valabile afirmaţiile lui Dan Diaconescu şi i-au vândut Oltc