Problemele fondurilor europene au existat de la bun început, din 2007, și se rezumă, din nefericire, la un cuvânt scurt și cuprinzător: corupție.
De câteva luni încoace, Uniunea Europeană a devenit, alături de președintele Traian Băsescu, rădăcina răului economic, social și politic în care se zbate România. UE se amestecă în treburile interne ale Bucureștiului, UE ne cere socoteală de cum am cheltuit banii dați prin finanțările europene, UE uneltește împotriva intereselor naționale. Mai nou, odată cu discuția declanșată de președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, privind proiectul de federalizare a statelor membre, în paralel cu proiectul de subordonare a băncilor centrale naționale față de Banca Centrală Europeană, vocile naționaliste s-au făcut din abundență auzite în spațiul public.
Scandalul fondurilor europene, în toi zilele acestea, e un bun fundament pentru canalizarea frustrării populare. Un comunicat difuzat pe 17 septembrie de Ministerul Afacerilor Europene, citat de Mediafax și HotNews, confirmă că România va trebui să returneze către Comisia Europeană (CE) bani din fondurile europene atrase pe 5 programe operaționale. Un proces de conciliere între CE și partea română este programat să înceapă „în curând“, în scopul stabilirii unor corecții financiare definitive care vor fi aplicate sumelor decontate de la 1 ianuarie 2007 până în octombrie 2011, în cadrul celor 4 programe pentru care s-au întrerupt plățile la începutul lunii iulie de către CE. Tradusă în română, sintagma „corecții financiare“ înseamnă pur și simplu returnarea unor bani deja cheltuiți în programele respective. Dezastrul cel mai mare este, cum se știe și cum am mai scris, la Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), unde se cunoaște deja cuantumul cerut de CE: 25% din banii pe care țara noastră i-a a
