Mai multe discursuri importante sunt pronunţate astăzi de la tribuna Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pe marginea unor dosare extrem de delicate cum ar fi criza din Siria, programul nuclear al Iranului sau viitoarea intervenţie militară internaţională în statul Mali. Preşedintele american Barack Obama, primul ministru israelian Benjamin Netaniyahu şi preşedintele francez François Hollande au ca numitor comun astăzi, faptul că evocă viitoare conflicte inevitabile.
S-ar părea într-adevăr că trăim într-o lume unde numai limbajul forţei este cel respectat şi ascultat. Iar la actuala adunare generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite sunt evocate, iată, poate mai mult decît oricînd, subiecte legate de conflicte care fie că au devenit interminabile, fie se profilează la orizont, întrucît toţi emisarii păcii au fost depăşiţi de evenimente în misiunea lor.
În mod paradoxal, preşedintele american Barack Obama, omul care a vrut în mod sincer să întindă o mînă lumii musulmane şi să deschidă o nouă pagină în politica externă a Statelor Unite, acest lider deci, se regăseşte astăzi în situaţia de a fi criticat pentru că ar fi dat dovadă de o anumită slăbiciune în faţa duşmanilor Americii. În contextul alegerilor prezidenţiale de pe 6 noiembrie din Statele Unite, republicanii îl acuză pe democratul Barack Obama că nu a sprijinit suficient Israelul în conflictul său cu Iranul şi că a cedat prea mult în faţa regimului de la Teheran care continuă să fabrice bomba atomică. Toate bunele intenţii ale preşedintelui american par să se fi evaporat deci într-o lume care, cum spuneam, nu înţelege şi nu respectă decît forţa. Benjamin Netaniyahu, premierul israelian, pare să fi înţeles mai bine acest lucru decît preşdintele american şi continuă să avertizeze că ayatolahii de la Teheran nu-şi vor sista proiectul de construire a armei atomice decît în faţa forţei.
