Cum au decurs anii formării dvs.? Ce v-a marcat în acea perioadă?
Fac parte dintre foarte norocoşii oameni care au avut dascăli. E adevărat, puteam să-i am şi să nu le acord importanţă, cum s-a întâmplat cu alţi colegi. Mi-am propus să iau de la ei absolut tot. Profesorul meu de bază, atunci când am făcut Istoria artelor, a fost Eugen Schileru.
Istoria artelor era o secţie reînfiinţată după o pauză de 8 ani. Programă şcolară nu exista, se făcea din mers. În primii 2 ani am crezut că devenim arheologi, fiindcă aveam 10-12 ore de cursuri de arheologie. Vorbim de perioada 1962-1964, primii 2 ani de facultate. Ultima serie de absolvenţi se terminase în 1954.
13 absolvenţi şi portretul lui Eugen Schileru
Din cauza acestei pauze de 8 ani nu exista nici programă?
Da, trebuia făcută din mers. Eugen Schileru, de exemplu, preda: o parte din istoria artei universale, istoria literaturii universale, istoria filmului, istoria artelor decorative. El era un om al cărţii, mai ales al ultimelor cărţi citite. Mi-aduc aminte, de exemplu, când citise Norbert Wiener, era descoperirea secolului atunci, şi ne-a insuflat entuziasmul lui pentru cibernetică...
Ne ducea la Jilava o dată pe săptămână, fiindcă acolo era depozitul de filme al cinematografiei. Stăteam închişi
într-o sală de proiecţie, din aceea complet neagră, zece ore, fiindcă vedeam câte trei filme cu stop-cadru şi explicaţii, după care începea dezbaterea pe marginea lui.
Probabil secţia a fost înfiinţată ca să facă din noi nu arheologi, ci muzeografi, pentru că generaţiile vechi se pensionau şi nu veneau cei care să-i înlocuiască, plus că în presă, la radio nu existau oameni de specialitate. Eu când am absolvit în 1966 şi m-am dus la radio, am fost primul om care făcea emisiuni de artă, până atunci era un coleg filolog. Am făcut Mari mon