Un soare blând de toamnă se revarsă peste câmpurile cu vii de la intrare în Devesel. În curţile gospodarilor nimeni nu are timp de odihnă, toţi se bucură de vremea culesului. Specialiştii spun că seceta a dat bobului de strugure o dulceaţă de miere şi garanţia unui vin de calitate. Culesul strugurilor a început anul acesta de timpuriu după o vară fierbinte și secetoasă.

Culesul viei este bucuria toamnei, după muncile grele din agricultură, când gospodarul visează fericit la vinul bun pe care-l va bea în nopţile lungi de iarnă. Mirosul de struguri copţi bine sub soarele verii inundă câmpurile Deveselului. E sâmbătă dimineaţă şi localnicii cu mic cu mare au venit să-şi culeagă viile. De-o săptămână se ajută unii pe alţii, în cloacă cum spun oamenii care trăiesc în aceste locuri. Venim dinspre Jiana pe drumul plin de gropi, uitat de autorităţi. Uităm repede însă de craterele din asfalt pentru că localnicii ne întâmpină cu zâmbetul pe buze. E ora 12,00 şi o parte din ei au terminat de cules via. „Veniţi să vadă orăşenii cum se munceşte la ţară. Vinul e bun, dar şi munca e pe măsură", strigă din capul viei un bărbat trecut de 40 de ani.

Fiecare localnic îşi îngrijeşte via şi o recoltează în stilul propriu, unii după cum au învăţat din străbuni, alţii după cum le este la îndemână astfel încât să poată consuma vinul mai repede. Strugurii negri şi gălbui au fost culeşi şi stau cuminţi în sacii de plastic aşezaţi în remorca tractorului. Vor ajunge în gospodăria lui Cornel Constantinescu unde vor fi transformaţi în licoarea preferată a românilor. „Faţă de anul trecut scot o producţie la jumătate. Cred că vreo 300 de litri de vin pur sânge românesc de Devesel o să scot. Am muncit foarte mult pentru producţia asta. Se leagă de două ori, se sapă de două - trei ori chiar cu seceta care a fost şi se culege o singură dată. Deci ăsta e dezavantajul: că se culege o singură