Începutul şcolii reprezintă un moment important atât pentru copil cât şi pentru întreaga familie.

Părinţii sunt mândri că au copil mare, că pot să spună "Copilul meu este şcolar !" În acelaşi timp sunt stăpâniţi de emoţii privind adaptarea şi evoluţia copilului. Îşi doresc să fie bun, performant, să se mândrească cu el.

Copilul înţelege că are loc o schimbare, dar nu o percepe în amploarea ei. Este marcat de pregătirile pentru şcoala, trăieşte intens momentul aşezării ghiozdanului în spate. Aşteaptă cu nerăbdare prima zi de şcoala sau încearcă sentimentul de teamă.

Experienţa grădiniţei îl ajuta să creeze mental o legătură, o asemănare. Are informaţii şi din experienţa altora: prieteni, rude, vecini. De multe ori aceasta nu este cea mai potrivită, deoarece explicaţiile sunt însoţite de un fel de ameninţări: "Ai să vezi tu la şcoala! / Ce crezi că e ca la grădiniţa? / Dacă nu înveţi ... / N-ai să mai ai timp de joacă! etc."

Există ideea că ar fi bine să pregăteşti mental preşcolarul despre ce va urma, despre cum arată programul şcolar, despre îndatoririle elevului, despre ce înseamnă evaluare-notare, despre învăţătoare, colegi şi despre ce va învăţa.

Suntem de acord cu ideea în sine, însă este important ce, cât şi cum transmitem copilului.

Înainte de orice să privim în particular acest an şcolar cu noutăţile lui organizatorice. Multitudinea de comentarii stârnite de debutul „Clasei 0” au declanşat temeri în rândul părinţilor, păreri, argumente. Acestea nu trebuie să ajungă la micul şcolar şi cu atât mai puţin, comentariile nu trebuie făcute cu el sau în prezenţa lui. Puterea de adaptare a copilului este foarte mare, nu toate şcolile sunt la fel, deci este posibil ca multe alarme să se dovedească false. Nimic nu justifică conturarea unei imagini nefavorabile privind şcoala.

"Meseria de elev" se învaţă treptat. Există o perioadă d