Avem o şansă: un PIB cu plus în 2012. Va fi nevoie însă, în anii imediat următori, să fie consolidată creşterea economică. Desigur, concomitent cu o dietă severă: restricţia impusă societăţii româneşti de a nu cheltui mai mult decât o ţin curelele.
Criza va trece. Şi chiar dacă nimic nu va mai fi cum a fost, dacă însăşi lumea se transformă şi suntem obligaţi să alegem un alt stil de viaţă, societatea românească nu poate sta cu braţele încrucişate aşteptând ca timpul să-i stabilească ritmul şi direcţia de mers. Asta ar fi o cale, cea mai grea. Cealaltă cale e să ne mulţumim cu ce aduce timpul, să renunţăm la luptă.
În anii din urmă au fost corectate multe lucruri în economia noastră. Dar multe au rămas strâmbe. Din cauza amânării reformelor structurale. Somnul a fost mult prea lung. Acum însă, în al doisprezecelea ceas, nu mai putem da înapoi, fiindcă nu mai există alternativă. Dacă vrem ca, în anii viitori, timpul să lucreze pentru România, nu vor mai fi de-ajuns doar câteva ajustări. Doar corecţii. Va fi nevoie de mult mai mult. În anii crizei, ceasul istoriei a rămas însă în urmă în plan economic şi social. Ca să-l potrivim avem nevoie de modele bune.
Criza ne impune, acum, o schimbare de model. Întâi şi întâi fiindcă banii disponibili pentru investiţii, pentru remunerarea muncii şi pentru împrumuturi bancare sunt mai puţini. Milioane de români văd că nu-şi mai pot procura bunurile şi serviciile de pe piaţă plătind combinat: din venituri proprii şi din credite. Banii câştigaţi din muncă, din afaceri, din rente, de la compatrioţii noştri călători prin lume ori din alte surse, inclusiv din economia necontabilizată, s-au împuţinat. Şi, desigur, banii de la bănci s-au împuţinat şi ei. Iar în viitorul apropiat populaţia nu va trăi însă neapărat mai bine dacă va primi mai mulţi bani. Poate să primească tot mai mulţi bani şi să trăiască tot mai rău. @N
