A fost o vreme în care a vieţuit numai cu iluzii ce i-au răvăşit trupul şi mintea, a fost prins în zbateri dezlănţuite pe care nu le-a înţeles şi, cu siguranţă, nu le va înţelege niciodată. Bucăţi din destinul lui Dragoş, un adevărat învingător în faţa morţii, s-au scris cu vârful acului care-i picura, zi de zi, otrava în venele-i flămânde. Acum, bărbatul de 33 de ani, din Bucureşti, îşi spune tulburătoarea şi, totodată, dramatica poveste care, în cazul lui, a avut un final fericit. A fost o vreme în care a vieţuit numai cu iluzii ce i-au răvăşit trupul şi mintea, a fost prins în zbateri dezlănţuite pe care nu le-a înţeles şi, cu siguranţă, nu le va înţelege niciodată. Bucăţi din destinul lui Dragoş, un adevărat învingător în faţa morţii, s-au scris cu vârful acului care-i picura, zi de zi, otrava în venele-i flămânde. Acum, bărbatul de 33 de ani, din Bucureşti, îşi spune tulburătoarea şi, totodată, dramatica poveste care, în cazul lui, a avut un final fericit.
Când pentru prima oară braţul său a primit înţepătura perfidă, Dragoş, la acea vreme asistent la Salvare, a crezut că nu îi mai trebuie nimic. A uitat de datorii, a uitat de necazuri... nimic nu mai conta, nici măcar familia...
“Prima oară m-am înţepat din curiozitate. Mi-am zis «Ce pot să simtă prietenii mei, alături de care eram mai mereu, care o făceau mai de mult?». Şi am aflat. Din păcate, mi-a plăcut de la prima doză, care a fost urmată de o alta şi de o alta... Ani de-a rândul n-am ştiut de viaţa mea. Ajunsesem să cresc doza, iar corpul m-a sancţionat. Am început să am dureri groaznice... Simţeam că mi se rupe carnea de pe mine, iar oasele îmi plesnesc... Stări de vomă, transpiraţii... Ajunsesem să îmi doresc să mă droghez ca să scap de durerile alea insuportabile...”, păşeşte Dragoş printre amintiri dureroase. Cum drogul nu i l-a dat nimeni niciodată pe gratis, tânărul, din ce în ce mai trans