Sportivul este campionul en-titre al României la disciplina în care ciclistul trebuie să sară peste obstacole fără să pună picioarele pe pămînt. Tînărul putea rata primul Campionat Mondial din istoria României din cauza neglijenţei crase a Federaţiei de Ciclism. Din cauza lipsei de fonduri, Gabor este hotărît să dea reprezentaţii prin ţară.

Locul întîlnirii pare straniu, deşi atmosfera e îngreunată şi de vremea mohorîtă. Un paznic ne priveşte dubios buletinele şi ne face un semn discret cu capul înspre fundul curţii. În stînga, tractoare şi utilaje. În dreapta, o grămadă de nisip, ciment şi pietriş. Iar în faţă, o siluetă ţopăitoare, un cangur mecanic, un hibrid. Hibridul om-bicicletă. Care pluteşte de pe butuc pe butuc şi aterizează mereu pe piciorul contopit: roata din spate.

Închizi uşor ochii, de frică să nu păţească ceva, căci lemnele sînt şubrede, putrezite, iar cauciucul se sprijină pe doar cîteva aşchii. Fără să îţi dai seama, zboară prin faţa ta şi zîmbeşte larg cînd îţi vede expresia feţei. E Gabriel Orban, pentru prieteni Gabi, cel mai bun român la o disciplină relativ necunoscută: mountain bike trial.

Şi-a făcut teren de antrenament

Iar spaţiul straniu e chiar terenul său de antrenament. "Bine aţi venit", ne întîmpină cu o strîngere de mînă. "Tot ce vedeţi aici e locul meu de muncă. Mi l-am făcut singur, butucii, paleţii şi cauciucurile de tractor eu le-am adus. Să nu vă supăraţi, nu e ceva foarte spectaculos", continuă, ţopăind într-o roată. Într-adevăr, peisajul nu e fantastic. Însă nu acelaşi lucru se poate spune şi de reprezentaţie.

Era să renunţe la 5 ani

Se învîrte pe un trunchi de copac. Nu e un mod ideal de a începe o poveste. Nu şi pentru Gabi: "Am făcut cunoştinţă cu ciclismul la trei ani, cînd am primit o tricicletă", începe tînărul. Dar nu a fost dragoste la prima vedere.

"La 5 ani, tata mi-a luat şi b