Partea 1 a acestei postari a prezentat cateva informatii importante despre trecutul dreptei in Bucuresti.
Pe scurt:
a) In termeni absoluti, dreapta nu a obtinut decat arareori majoritatea voturilor bucurestenilor.b) Dreapta obtinea insa scoruri mai bune in Bucuresti decat in restul tarii. Acest "bonus" a devenit din ce in ce mai mic cu fiecare scrutin, devenind chiar o penalitate (=Bucuresti este acum un loc in care dreapta sub-performeaza fata de restul tarii). Aceasta prabusire nu este de data recenta (ex. 2008), ci a inceput mult mai devreme, probabil la sfarsitul anilor '90.c) In Bucuresti mai mult decat in alte locuri PNL a speculat slabiciunile binomului TB/PDL, ocupand un centru al scenei politice si inghesuind dreapta intr-un colt.Cum stau lucrurile acum?
1. Dreapta trebuie sa inteleaga ca nu este predestinata sa castige in Bucuresti. Victoriile lui Oprescu nu sunt "un incident nefericit si punctual intr-o lunga si glorioasa istorie". In alte cuvinte, pentru Bucuresti trebuie luptat. Si nu numai in ultimele saptamani de dinainte de scrutin. A lectura cateva sondaje apropo de prioritatile punctuale ale bucurestenilor si a le raspunde in timpul unei campanii electorale nu este de ajuns.
Un exemplu sociologic: in teorie, din 1990 si pana acum proletariatul industrial a disparut iar corporatistii si micii intreprinzatori au devenit o prezenta importanta in peisajul social al Capitalei. In practica, structura sociodemografica a Bucurestiului de azi, aspiratiile bucurestenilor, modul in care isi vad prezentul si viitorul sunt mistere pentru dreapta, care opereaza cu concepte prietenoase dar aeriene, de genul "Bucuresti = tineri, intelectuali si oameni de afaceri care ne doresc". Nu era asa in 1996, nu este asa acum.
2. Falsa criza de candidati sau "migrena post-Basescu". Solutii magice de genul "lipim candidatul X peste pr
