Mai mult de un sfert din forţa de muncă din Spania şi Grecia nu are un job, în timp ce în Germania există oraşe unde rata şomajului nu depăşeşte 2%, iar la nivelul întregii ţări numărul total al persoanelor angajate atinge 41 milioane, cel mai înalt nivel de la reunificare. Cum se explică?
În 2005, când a început să fie modificată legislaţia muncii, rata şomajului din Germania era de 13%. Acum este de 7%.
Un factor important care a stat la baza acestei performanţe este reducerea drastică a beneficiilor pe care le primeau şomerii. Astfel, guvernul i-a "încurajat" pe aceştia să accepte locuri de muncă plătite mai prost, iar conform reformelor de pe piaţa muncii, companiile au putut angaja temporar personal cu mai puţine clauze privind protecţia împotriva concedierii, scrie The New York Times.
Din acest motiv, "miracolul" de pe piaţa muncii din Germania este privit cu ambivalenţă de către mulţi germani. La performanţă s-a ajuns cu costul renunţării la beneficiile sociale confortabile, pe care mulţi cetăţeni le preţuiau, însă costisitoare pentru stat.
Persoanele au fost nevoite să renunţe la securitatea dată de un venit garantat pe termen lung în cazul în care alegeau să devină şomere.
Astfel, acestea au fost forţate să accepte locuri de muncă pe care nu le doreau. Chiar şi angajaţii bine plătiţi au fost nevoiţi să se mulţumească cu majorări salariale infime.
În Germania sunt opt milioane de persoane care câştigă sub 9,15 euro pe oră, numărul acestora crescând cu 2,3 milioane din 1995, potrivit unui studiu realizat în martie de Institutul pentru Muncă şi Calificare de la Universitatea Duisburg-Essen.
Dintre aceştia, 500.000 sunt elevii, studenţii şi pensionarii care sunt angajaţi part-time pentru un salariu mic. Iar restul, deşi lucrează full-time, 40 de ore pe săptămână, nu câştigă suficient pentru a se întreţine. Mai mult
