Da, dezbaterea e în toi. Vrem să schimbăm din temelii Uniunea Europeană. Aşa ne-a spus domnul Barroso, colegul şef al Comisiei (şedinţele Comisiei sînt „colegiale“ – aşa se numesc, dar domnul Barroso este şef, aşadar domnia sa ar fi un fel de coleg şef). Carevasăzică, în plenul Parlamentului European, spiciul său de acum cîteva zile descria viziunea unei federaţii de state suverane, prevestind „mai multă Europă“.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expirat Colegul şef al Comisiei înţelege „mai multă Comisie Europeană“ atunci cînd spune „mai multă Europă“. Comisia este depozitarul competenţelor tehnice menite a adînci integrarea statelor membre. Comisia îşi doreşte, de la înfiinţare, cît mai multe reglementări comune tuturor şi visează la un buget propriu. În fapt, singura politică europeană cu adevărat comună este cea agricolă. Cele fiscale, sociale, de pensii, pentru educaţie sau chiar de mediu rămîn la îndemîna statelor membre, în grade mai mari sau mai mici ale deciziei naţionale. Aşa că, atunci cînd grăieşte despre integrarea politicilor fiscale (adică impozite structurate cam la fel în toată Uniunea), colegul şef se gîndeşte la un rol mai mare al Comisiei în triunghiul de putere de la Bruxelles.
Care a fost reacţia parlamentarilor? Firească. Ei au zis aşa: „Domnule Barroso, federaţie de state suverane aveţi deja, trebuie să mergem spre o Europă a cetăţenilor, mai democratică“. La Bruxelles, „mai multă democraţie“ se traduce prin „mai mult Parlament European“. Instituţia cu pricina duce de multă vreme o luptă cruntă de gherilă pentru a controla cît mai multe dintre deciziile Consiliului şi ale Comisiei. Tratatul de la Lisabona le-a dat multă satisfacţie europarlamentarilor, deoarece i-a băgat în seamă (se numeşte co-decizie) în cam toate chestiunile decizionale ale Uniunii. Poziţia „mai multă democraţi
