Starea de tensiune şi de incertitudine în care trăiesc i-a adus pe angajaţii Combinatului Oltchim Râmnicu Vâlcea la limita răbdării. Producţia este oprită, curentul tăiat, iar cei 3.400 de oameni care lucrează acolo de când se ştiu nu şi-au mai luat banii de o lună. Starea de tensiune şi de incertitudine în care trăiesc i-a adus pe angajaţii Combinatului Oltchim Râmnicu Vâlcea la limita răbdării. Producţia este oprită, curentul tăiat, iar cei 3.400 de oameni care lucrează acolo de când se ştiu nu şi-au mai luat banii de o lună.
Dacă stai în faţa combinatului la prima ora a dimineţii, când miile de angajaţi intră pe poartă, poţi crede că nu se întâmplă nimic neobişnuit la Oltchim. Feţele triste ale oamenilor care merg la muncă, încolonaţi, spun însă că nu e deloc aşa. Au obosit să-şi dea cu părerea despre propriul viitor, întrucât ceaţa ce s-a lăsat după ce combinatul lor a fost scos la licitaţie este mai densă decât pâcla de clor care acoperea în mod obişnuit localităţile din jurul colosului de chimicale.
“Nu ştiu cum o să mă mai descurc. Cred că o să-mi oprească lumina, pentru că n-am mai putut s-o plătesc. Noroc că mă ajută ai mei cu mâncare, că altfel n-aş avea ce le pune copiilor pe masă”, i se plângea, dimineaţă, una dintre angajate colegei alături de care venea la muncă. “Trebuie să ieşim în stradă, să le dăm în cap!”, afirma un altul. Iar ca ei sunt mulţi şi unii chiar lucrează în combinat împreună cu soţia sau cu soţul, aşa că au ajuns să nu aibă ce pune pe masă.
Semnează însă condica, în continuare, pentru că şanse de a se angaja în altă parte nu au. Acum, cu producţia oprită şi fără energie electrică, oamenii au grijă de instalaţii, ca să nu se întâmple vreo nenorocire, şi vorbesc doar despre “salvatorii de carton” care le-au promis verzi şi uscate şi care le-au retezat speranţele.
