O zonă euro cu politici economice şi fiscale coordonate şi crearea unui Fond Monetar European. O zonă euro care se va extinde după un set clar de reguli şi, astfel, crearea unei noi categorii de state membre – cele candidate la zona euro. Printre acestea, cel mai probabil, se va număra şi România, aflată, iată în faţa unei noi „tranziţii“.
O Europă cu politică externă şi de apărare comună, coordonată de un singur „Minister de Externe“, care ar urma să preia responsabilităţile distribuite acum între diferite instituţii şi comisari. Plus o armată europeană, ca sprijin pentru noua politică.
DE ACELASI AUTOR Un altfel de sfîrşit al lumii Trei iluzii ale dreptei de pe la noi Oficial, sîntem iar în "zona gri" Ceauşescu şi o campanie obosită Un preşedinte al Comisiei Europene cu adevărate atribuţii de prim-ministru, ales direct de către cetăţenii Uniunii şi cu dreptul de a-şi selecta singur echipa guvernamentală. O reformă a Parlamentului European, constînd în înfiinţarea unei „Camere a statelor membre“, care va avea ca principală atribuţie legătura cu parlamentele naţionale. Şi tot la capitolul „întărire a democraţiei“ – instrumente concrete de intervenţie a Comisiei în cazul derapajelor constatate în diferite state membre.
Aceasta ar fi, în linii mari, descrierea viitoarei federaţii a statelor europene, în viziunea a 11 miniştri de Externe constituiţi în aşa-numitul „grup al viitorului“. Ei reprezintă 11 state membre, nu neapărat cele mai mari, dar printre cele mai influente: Austria, Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Polonia, Portugalia şi Spania. În paranteză fie spus, este notabilă prezenţa Poloniei ca unic reprezentant al „noii Europe“ şi, bineînţeles, absenţa Marii Britanii.
Despre proiectul Europei Federale, descris de „cei 11“ şi anticipat în discursul despre Starea Uniunii al preşedintelui Barroso, s-a scris
