L-am invitat pe Octavian Belu la EuropaFM și cu speranța că voi primi răspuns la întrebarea dacă va continua să pregătească, împreună cu soția sa, Mariana Bitang, lotul național feminin de gimnastică? Întrebarea se impunea deoarece, o dată cu participarea fetelor noastre la JO de la Londra, înțelegerea dintre cei doi tehnicieni și federația de specialitate a expirat.
Din păcate, n-am obținut o confirmare din par-tea celui pe care World Record Academy, un fel de Guinness Book, l-a numit “cel mai de succes antrenor din lume”. Acesta s-a mulțumit să declare că “vom lua o decizie în maximum o lună”.
Îndrăznesc să anticipez însă că răspunsul va fi da. Nu-mi cereți detalii pentru că nu le am, așa am simțit, atît. Dar e logic ce-am simțit, deloc forțat, întrucît nu-i va fi ușor lui Tavi Belu să renunțe la o treabă pe care a făcut-o de-a lungul unui sfert de secol, din 1981 în 2005 și din 2010 în 2012. Lesne de calculat, o viață de om!
Totul va depinde, a lăsat să se înțeleagă, să aibă cu cine lucra, să găsească materie primă, capitol la care, în ciuda unui șir nesfîrșit de izbînzi, stăm din ce în ce mai rău. Pe butuci. Fără s-o spună direct, Belu a sugerat că școala românească de gimnastică feminină e în cădere liberă și abia își mai trage sufletul! Vreți o comparație menită să ne întristeze? Deși fetele noastre se bat cu americancele pentru podiumurile de premiere, uneori și triumfă, ele au mai rămas doar vreo 200, hai 250, în timp ce dincolo de Ocean sînt înregistrate în scripte aproape 4 milioane de gimnaste.
Cînd l-a desemnat pe Belu Most Successful Coach în baza medaliilor cîștigate de elevele lui, WRA a socotit 279, după care statisticienii de acolo, asemenea celor de la București, le-au pierdut numărul! Trebuie să se fi strîns numai la JO, CM și CE de senioare și junioare 306 ori 307, palmares uluitor la care n-a ajuns nici un alt antrenor de
