Rafinăria Arpechim este importantă pentru Oltchim pentru că reduce costurile producţiei de PVC a combinatului (cam 40% din cifra de afaceri în vremurile bune ale Oltchim). PVC-ul se face prin prelucrarea etilenei în instalaţia de piroliză deja achiziţionată de la Petrom, iar etilena provine din benzina “Nafta” rezultată din activitatea de rafinare. Dacă Arpechim rămâne închisă, benzina Nafta trebuie transportată la instalaţia de piroliză cu autovehicule speciale de la altă rafinărie. Costurile repornirii Arpechim sunt însă exorbitante, potrivit surselor RL. 150 milioane euro ar reprezenta capitalul de lucru pentru câteva luni (importul ţiţeiului necesar rafinăriei). Pentru avizele de mediu, amortizări, certificatele CO2, investiţii de capital, ecologizări, etc suma finală mai urcă cu 100 milioane euro. Adăugaţi valoarea rafinăriei într-o eventuală tranzacţie Oltchim-Petrom (minim 10 milioane lei ar face numai fierul vechi dacă austriecii n-ar avea şi alte pretenţii) şi pierderile asumate în primii ani de funcţionare dacă se păstrează valoarea din bilanţurile OMV înainte de închiderea Arpechim (aproximativ 100 milioane euro pe an) şi ajungem la aproape 400 milioane euro. Asta în condiţiile în care benzina Nafta reprezintă doar 10-15% din producţia rafinăriei, motorina are 40% iar benzina 30%. Este rentabil economic să reporneşti o rafinărie cu instalaţii cam uzate la asemenea costuri, pentru numai 15% din producţie mergând la Oltchim, în condiţiile în care deja există supracapacitate de producţie pentru rafinăriile din ţară? Alternativele Oltchim Nemţii/polonezii de la PCC considerau că nu, insistând pe renunţarea la producţia de PVC şi polipropilenă (şi implicit la instalaţia de piroliză achiziţionată cu 13 milioane euro de la Petrom), cerând concentrarea pe restul produselor Oltchim (polioli-din care se fac spumele poliuretanice, sodă caustică, etc). Cu alte cuvint