La finalul unei luni dificile, zona euro se luptă cu propriile tabuuri.
Ciupiți-vă, să nu visați. Tot ce părea, până mai ieri, că va duce la destrămarea zonei euro acum pare s-o unească. În Germania, Curtea Constituțională a aprobat lansarea unui nou fond de salvare. Mult-dezbătuta uniune bancară începe, în sfârșit, să prindă formă. Iar imprevizibilii olandezi au optat, la ultimele alegeri, pentru partidele proeuropene, în ciuda formațiunilor extremiste care păreau tot mai populare. Vești bune ce vin pe fondul angajamentului recent al BCE de a acționa în forță pentru salvarea monedei unice. Până și discuțiile, altădată înfierbântate, privind expulzarea Greciei din zona euro s-au calmat brusc.
Totuși, să nu deschidem încă șampania. Decizia judecătorilor germani nu exclude apariția unor noi probleme. În Olanda, nici măcar partidele de centru nu sunt prea dispuse să cedeze din suveranitatea sau din vistieria țării. În continuare, nimeni nu știe cum să dezamorseze bomba greacă. La fel cum nimeni nu este lămurit ce presupune exact angajamentul BCE. Peste toate acestea, ne paște mai mult ca oricând pericolul de a ne complace în actuala stare de fapt: statele-debitor pot încetini ritmul reformelor, iar cele creditor își pot pierde voința de a repara defectele endemice ale sistemului euro.
Chiar dacă nu excelează prin coerență, liderii europeni măcar dezbat câteva probleme reale: ce grad de federalizare și de partajare a riscurilor ar trebui acceptat pentru a spera la depășirea crizei? În discursul pompos intitulat „Starea Uniunii“, președintele Comisiei, José Manuel Barroso, a militat pentru transformarea zonei euro într-o „federație de state-națiune“. Cuvântul care începe cu F este pe buzele tuturor. Mario Draghi, agilul președinte BCE, crede că realizarea unei federații propriu-zise ar „impune niște standarde prea înalte“. În schimb, m
