Draga prietene,
Nu sunt un cunoscator al fotbalului dar mi-as dori sa fiu un iubitor al acestuia. Ca sa pot sa-mi indeplinesc acest vis, am nevoie de o dovada clara ca nu imi pierd un anume timp in fata televizorului decat daca am certitudinea ca la final am mai cladit o piatra de fericire si satisfactie a umilului meu viciu numit, fotbal.
Din aceasta pricina iubesc Steaua si odata cu ea ar trebui sa te iubesc si pe tine. Cum as putea-o face daca tu imi trezesti in mine sentimente necunoscute care m-ar duce la extrem atunci cand parca refuzi sa joci fotbal. Mergand pe principiul ca altii pot, de ce sa nu poti si tu sa-mi faci un bine mie, apoi si tie in acelasi timp.
Traiesc doar cu speranta ca ai sa centrezi mai sus de torace, si ca din cornerele executate de tine se mai inscriu si goluri. Mai vreau sa cred ca nu confunzi rugby-ul cu football-ul si ca ai sa sutezi pe poarta. Deseori imi aduci aminte de copilarie, cand jucandu-ma in cartier sutam cand trebuia sa centrez si centram "plouat" cand trebuia sa sutez. Mai mult, se citeste uneori pe chipul tau acea precipitare de amator inaintea portii. Stiu ca tu nu esti platit sa inscri, dar altii da, si asta ma supara cel mai tare, caci imi dai impresia ca ii lasi flamanzi pe coechipieri, my friend, si nu pot sa-l bucure pe oier. Scurmi gazonul primariei inutil pentru faulturi interzise sau pentru interceptari evidente. M-am plistisit de acea grimasa a ta care apare pe chipul tau dupa fiecare incercare esuata de a-i servi pe colegi.
Vreau parca un altfel de tupeu si incredere pe teren, ceva care sa aiba valoare, sa nu mai scrasnesc din dinti cand iti pui driblingul in valoare. Apropo, acele fente cu care incerci sa-ti dezorientezi adversarii sunt atat de evidente si invechite... . Doar incruntarea fruntii tale ce-i mai sperie pe adversari, caci majoritatea stiu cum sa-l
