În anul 1975, dr. Raymond Moody lansa pentru prima dată o ipoteză care răscolea lumea ştiinţifică,şi anume cea a existenţei unui set de experienţe comune tuturor persoanelor care s-au aflat în pragul morţii.

Cartea sa (“Viaţa de după viaţă”) în care vorbeşte despre noţiunile tunelului întunecat, a luminii, a senzaţiilor de părăsire a corpului şi toate celelalte experienţe care însoţesc momentul morţii avea să se dovedească un mare succes. Tratatul medical al lui Raymond Moody a dus ca în 1978 să ia naştere International Association for Near-Death Studies (IANDS), o asociaţia destinată lărgirii cercetărilor în domeniu.

În septembrie 2008, experţi din 25 de spitale din Marea Britanie şi SUA, coordonaţi de specialiştii Universităţii Southampton, anunţau demararea unui proiect amplu, care includea observaţii atente pe 1.500 de pacienti. Scopul fiind aflarea unei explicaţii plauzibile privind experienţele din pragul morţii.

Spiritul poate zbura

Specialiştii au cercetat atent studii efectuate încă din 1980, care le-au arătat, de exemplu, că peste 15% dintre cetăţenii americani au trăit astfel de senzaţii. Specialiştii au enumerate nu mai puţin de opt stări corelate, deşi au subliniat că extrem de puţini oameni ajung să le trăiască pe absolut toate. Sentimentul de linişte este prima senzaţie: acceptarea morţi, confortul fizic şi emoţional, această stare putând fi precedată de un zgomot extrem de neplăcut. Apoi, lumina intensă şi pură, care pare să umple camera în care se află subiectul.

În alte cazuri, pacienţii au menţionat o lumină neobişnuită, pe care o asociază cu Dumnezeu sau cu Paradisul. Părăsirea propriului corp - cel de al treilea pas. Există numeroase mărturii în care pacienţii susţin că levitau şi că puteau vedea şi auzi persoanele din jurul lor, la fel de bine cum îşi puteau vedea trupul. Uneori, "spiritul" poate zbura în afara camerei