- Social - nr. 187 / 26 Septembrie, 2012 Cred ca aveam vreo zece ani, cand, cufundati intre panusi, desfaceam porumb, la lumina lunii, in curtea casei parintesti. In casa ardea lampa trasa in jos, de abia palpaia. Fratele meu mai mic era in leagan, iar mama se ridica din cand in cand si se ducea sa vada ce face. Si de aici a inceput povestea. Intr-o toamna, pe cand mama era copila, desfacau afara porumbul abia adus din camp, cum faceam noi acum. La un moment dat s-a luminat cerul si, inspre Sarmas, s-a auzit o bubuitura. A doua zi au aflat ca, la Sarmasel, un satean depanusa porumb, cu nevasta si cu copiii. In casa ardea, abia palpaind, lampa cu petrol. Acolo se afla un copil in leagan si o batrana, mama unuia dintre soti, care-i veghea somnul. Se stia ca, de mai multi ani, sub casa lor se auzeau ceva zgomote. Oamenii ziceau ca-i necuratul. Cum nimeni n-a fost in masura sa dezlege taina, gospodarul a chemat preotul si a facut festanie, dar pamantul a continuat sa fiarba. La un moment dat, a avut loc o explozie apocaliptica. Casa a fost spulberata. In locul ei a ramas o flacara ce lumina cerul pana departe. Oameni din satele vecine, mai ales baieti tineri, s-au deplasat intr-acolo. Lumea parasea satul ducand, unii in care, altii in brate o parte din lucrurile luate la repezeala. Flacarile nu s-au stins, dar nici nu s-au facut mai mari. In zilele urmatoare, oamenii s-au intors, cu mare teama, la casele lor. Asa a rasarit, in inima Transilvaniei, gazul metan, a carui flacara ar fi stins-o americanii dupa mai mult de un an. Captat si condus prin satele din jur, oamenii se bucurau de acest dar al pamantului. Gazul era ieftin, mai ieftin decat lemnele pe care trebuia sa le cumperi, apoi sa le transporti si sa le tai. Lumea s-a obisnuit ca, la sfarsitul fiecarei luni, sa-si primeasca factura si sa i se inregistreze consumul pentru factura urmatoare. A venit Revolutia din D