Acum 5 ani scriam, pe unul dintre primele bloguri deschise pe REALITATEA.NET, acest text, rămas, din păcate, actual:

ROMÂNII ŞI FAUNA LOR

July 11th, 2007 by Constantin Creţan

Proverbele unui popor spun mult despre acesta. ‘’Codrul e frate cu românul’’ şi pentru că e locul unde s-a putut practica o îndeletnicire tradiţională a noastră, devenită în ultimii ani chiar sport naţional: hoţia. De unde şi zicerea complementară primeia: ‘’Se fură ca-n codru’’. Cum spuneam şi într-unul dintre textele precedente, în tranziţia asta din ultimele două decenii s-a ajuns pînă acolo încît se fură codrii cu totul. Parcurile din oraşe au devenit zone predilecte de acţiune ale speculanţilor imobiliari, în cîrdăşie cu mafioţii din administraţiile locale, indiferent de culoarea lor politică. Şi mari suprafeţe de pădure au fost tăiate, devenind marfă de export pentru hoţii bogaţi şi lemn de foc pentru hoţii săraci.

N-am auzit să fi fost cineva pedepsit pentru aşa ceva în democraţia noastră de 2 lei. Dacă la capitolul floră România a ajuns ca multe dintre pădurile ei, adică pe butuci, situaţia în ceea ce priveşte fauna este ceva mai complexă şi cu mult mai originală. Să ne punem în pielea unui turist din Europa Occidentală ajuns prin ţărişoara noastră. Omul nostru, obişnuit să întîlnească iepuri, fazani şi chiar căprioare în pădurile şi parcurile din ţara lui, va constata cu uimire că de la noi lipsesc cu desăvîrşire din peisaj animalele mici, inofensive şi… comestibile. Acelaşi turist, obişnuit să vadă mari carnivore doar la zoo, deoarece în patria lui omul a cîştigat competiţia cu această faună periculoasă încă de acum cîteva sute de ani, exterminînd-o, va face ochii cît cepele cînd va întîlni haite de lupi în jurul stînelor şi satelor, urşi intraţi după mîncare în curţile oamenilor şi chiar specia unică în Europa a ursului brun de tomberon, pe care o poate admira