Dan Diaconescu a parazitat spaţiul public într-un mod halucinant. Miercuri, toate televiziunile de ştiri l-au urmărit ca pe Elvis Presley, de la aeroport, până la Ambasada SUA.
România este acum o ţară în care au loc halucinaţii în masă. Mii de oameni trăiesc cu convingerea fermă că Dan Diaconescu este un politician care merită atenţie şi un om de afaceri capabil să salveze ditamai combinatul chimic. Goana televiziunilor de ştiri după acest escroc indică proporţiile halucinaţiei naţionale. L-au urmărit toate, ca pe o vedetă rock, pentru că în ultimele zile audienţele au urcat la cer pe subiectul Oltchim-DD.
Românii au uitat de criză, de cele 7,5 milioane de voturi, de plagiatul lui Ponta şi de lenea lui Antonescu. Băsescu stă şi el cu nasul în televizor, la Palatul Cotroceni. O ţară întreagă este sub hipnoză şi se întreabă dacă Diaconescu vine sau nu cu banii. Dacă s-ar trezi, ar pricepe cât de absurdă e această întrebare.
Fenomenul nu este Dan Diaconescu, ci interesul patologic pe care îl manifestă sute de mii de români pentru un astfel de individ. Este stupefiant să constaţi că pot să fie într-o ţară atât de mulţi oameni care acceptă manipulări atât de ieftine. Diaconescu nu este primul şi nu va fi nici ultimul şarlatan care joacă la cacealma cu mii de oameni. In mod normal cei înşelaţi de alţi escroci înaintea lui ar fi trebuit să se lecuiască. În realitate, românii par a nu învăţa nimic din greşelile trecutului.
În aprilie 1992, la Braşov a fost fondată compania „Caritas" cu un capital de numai 775 de dolari, la valoarea actuală. În iunie 1992 firma „Caritas" s-a mutat la Cluj, unde a funcţionat până în august 1994. Stoica a pus la cale un joc piramidal în care restituia, după trei luni, sume de opt ori mai mari decât banii depuşi la el. La apogeu escrocheria a atras aproape 400.000 de persoane care au depus în total aproape un mili