Rafinarea petrolului este una dintre cele mai vechi industrii din Romania. De la formele artizanale de la mijlocul secolului al XIX-lea la combinatele petrochimice complexe construite in anii ’70, rafinarea petrolului a reprezentat de la inceput un motiv de mandrie pentru industria nationala.
Daca exploatarea petrolului, intr-un fel sau altul, dateaza din perioada romana, rafinarea incepe mult mai tarziu, odata cu aparitia necesitatii produselor distilate. Primele distilerii din Romania au aparut in 1840, in judetul Bacau, la Lucacesti. Prelucrarea se facea exclusiv artizanal, in cazane rudimentare, iar productia era foarte scazuta. De-abia in a doua jumatate a secolului al XIX-lea au intrat in functiune primele rafinarii dotate cu instalatii moderne.
Atelierele Moreni la inceputul secolului al XX-lea
Prima rafinarie a fost construita in 1857 la Rafov, langa Ploiesti, de catre Teodor Mehedinteanu. Aceasta rafinarie a obtinut, in baza unui contract incheiat in octombrie 1856 cu primaria Bucurestiului, dreptul exclusiv de a aproviziona iluminatul Capitalei muntene cu gaz lampant. Contractul a inceput la 1 aprilie 1857, cand, prin inlocuirea uleiului de rapita cu produsele furnizate de rafinaria din Rafov, Bucurestii au devenit primul oras din lume iluminat in intregime cu titei distilat. Din aprilie 1858 lampile cu petrol s-au intrebuintat si pentru iluminatul public al Iasiului, pentru ca de-abia in 1859 procedeul sa fie introdus in primul mare oras european – Viena.
in anul 1857 totalul productiei tarilor Romane a insumat 275 tone titei brut. Cu aceasta cifra, Romania s-a inscris ca cea dintai tara in statistica mondiala a productiei petroliere, inaintea altor state mari producatoare de combustibil lichid, precum S.U.A., Rusia, Mexic, sau Persia.
Rafinaria Vega in 1910
Avansul prod
