- de unde începem cu mai multă Europă? -

Observ cu plăcere cum Dilema veche devine revista românească unde se pot dezbate la un nivel foarte bun chestiuni de politică europeană. Că e lipsa de apetenţă a restului presei pentru aceste teme, că e o atracţie specială spre această revistă a autorilor care pot gîndi dincolo de Oradea – nu ştiu. Cert este că prin Mircea Vasilescu, Ovidiu Nahoi, Gabriel Giurgiu, uneori şi Andrei Pleşu poţi urmări traseul unei dezbateri care se poartă pe tot continentul. Şi la care tindem să asistăm ca nişte copii care privesc conversaţia adulţilor, de parcă nu ne-ar privi. Evident, asta nu în Dilema veche.

DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne Dragă Parlamentule, ajută-mă să te respect Moscova nu mai are răbdare cu noi. Dar cui îi pasă? Deci, consideraţi acest text încercarea mea de contribuţie şi integrare într-un dialog intelectual care se poartă natural în revista pe care tocmai o citiţi, de la rubrică la rubrică şi de la săptămînă la săptămînă. La ordinea zilei este tema: mai multă sau mai puţină Europă în urma crizei? Preşedintele Comisiei Manuel Barroso tocmai a ţinut discursul său despre starea Uniunii în faţa Parlamentului European. Barroso propune o Federaţie a statelor naţionale. După reacţiile din presă s-ar părea că asta se va întîmpla începînd de joia viitoare şi că presupune o schimbare majoră. De fapt, nu. În discursul lui Barroso se menţine aceeaşi logică funcţionalistă: uitaţi, oameni buni, avem problemele X şi Y, eu cred că le-am rezolva mai bine dacă am pune în comun atribuţii. Şi deşi sîntem de acord că ar fi mai bine să facem asta, ne lovim de un fel de blocaj mental, ne e frică de mai multă Europă. Eu zic să nu ne fie frică de aşa ceva. Cam asta a zis Barroso pe scurt. Iar ideea de Federaţie a statelor naţion