În comuna Vama din judeţul Suceava, nu la mare distanţă de locul unde o poartă uriaşă sculptată în lemn te anunţă că ai intrat în Bucovina, ţinutul mânăstirilor, într-un spaţiu minunat, care te umple de mândrie patriotică, căci dacă asemenea locuri şi asemenea oameni sunt posibili înseamnă că nu suntem cu adevărat pierduţi, a avut loc un atelier-şcoală de filme documentare, denumit, fără falsă modestie „Aristoteles Workshop".

Nu ştim exact ce ar zice Aristotel însuşi despre acest atelier, dar înclin să cred că ar fi mândru că dă numele unei încercări frumoase şi temerare la capătul căreia de şapte ani încoace tineri cineaşti din mai multe ţări fac într-un timp foarte scurt (anul acesta au avut la dispoziţie doar 5 săptămâni) câteva filme documentare de la A la Z. Cel care a iniţiat acest program este Dan Nuţu. Cu siguranţă multe doamne şi-l amintesc pe actorul frumos din „Ilustrate cu flori de câmp", „Dimineţile unui băiat cuminte" sau „Meandre".

Deşi a fost fără îndoială un reper în actoria de film a acelor vremuri, fiind numit de criticul Tudor Caranfil „durul vulnerabil al cinematografului din anii '60", el spune astăzi, modest, că „doar am alergat şi eu prin filmul românesc". Dan Nuţu a plecat din România în 1979 stabilindu-se în Statele Unite. „Nu am plecat din ţară pentru că aş fi fost vreun disident, dar pur şi simplu mă plictisisem. Profesia şi ţara nu-mi mai ofereau nimic nou şi simţeam că mă plafonez. Toată viaţa am făcut lucrurile cu credinţă şi dăruire şi când mi s-a stins elanul am preferat să plec. Cu toată credinţa cu care înainte jucam în filme am condus taxiul apoi în America. Eram foarte hotărât şi fericit ca şofer şi pot să spun că nu am avut regrete majore că nu mai sunt actor", ne-a mărturisit Dan Nuţu.

Vrând totuşi să slujească cinematograful, de 7 ani încoace fostul actor face împreună cu prestigiosul canal TV franco-g