Nu am decât milă, pentru conaţionalii complexaţi în relaţia lor ideatică cu ceea ce reprezintă azi Vestul, în general, şi Statele Unite în mod special. Inclusiv oficiali ai executivului de la Bucureşti, susţinuţi de firave voci europarlamentare, care, cu o cerbicie demnă de o cauză mai bună, afirmau că “să o mai virăm şi către Est”, deoarece “a o vira numai spre Vest, nu este direcţia pentru România.”
Dacă trăiam într-o democraţie consolidată, ceea ce evident nu este încă realitatea zilei de azi, atunci cei ce au emis asemenea declaraţii bombastice, – expresie a disperării lor, generate de lipsa sprijinului scontat, la Bruxelles, efect al abuzurilor majorităţii parlamentare, din vara acestui an -, în mod normal ar fi trebuit să îşi dea acum demisia. Indiferent de funcţia ocupată în guvern.
Însă ne ducem viaţa într-o democraţie mimată, unde, mai nou, tonul la muzică indică lăudarea calităţilor de buni manageri ai investitorilor veniţi din… Estul Europei. Ceea ce poate fi considerată bomboana pe coliva viitorului european al coaliţiei aflată la putere, percepută, în ciuda prezenţei unui partid de dreapta, ca o uniune mai degrabă orientată spre luminiţa de la fereastra principală din Kremlin, decât spre flacăra simbolicei Statui a Libertăţii din New York.
Dar cât de lucid mai este principalul locatar din clădirea moscovită menţionată? Întrebarea vizând, acum, doar latura militară a agendei preşedintelui Rusiei, cea care determină deciziile politice şi economice ale lui Vladimir Putin.
Săptămâna trecută, în Caucaz, s-a derulat o aplicaţie militară organizată de comandamentul Federal de Sud, al Forţelor Armate Ruse. Cu un scenariu destul de hazliu. Un inamic neidentificat public ar fi debarcat trupe lângă portul Novorossiisk, la Marea Neagră.
Variantă puţin probabilă, într-o situaţie reală, dar convenabilă administraţiei prezidenţiale ruse, u
