Citeam în urmă cu câteva zile o știre pe cât de pozitivă, pe atât de tristă, scrisă de un coleg după întoarcerea acasă a proaspeților campioni mondiali la dans sportiv, târgumureșenii Paul Moldovan și Cristina Tătar. Nu e de ici de colo să câștigi medalia de aur la o competiție mondială, cu atât mai mult cu cât ramura respectivă se numește dans sportiv. Un sport pretențios. Nu e ca la șah, unde pe lângă o gândire ageră ai nevoie doar de-o tablă, piese și eventual un ceas și niște manuale pentru a te pregăti. La dans sportiv e cu mult mai dificil. Și extrem de costisitor, ținutele etalate de dansatori la competițiile oficiale ajungând la mii de euro. Plus costul deplasărilor…
Le-am luat un interviu celor doi sportivi, în urmă cu mai bine de-un an și am fost impresionat de ambiția ieșită din comun cu care au spus că se pregătesc sub îndrumarea antrenorilor Somodi Marton și Katalin. Nu cred că Paul și Cristina au părinți milionari, la fel cum cred că pentru a ridica marele trofeu deasupra capului a fost nevoie de mari sacrificii. Și nu mă refer doar la antrenamente, ci și la cele de ordin material la care și-au adus aportul familiile lor. Mereu ajungem la familie atunci când vorbim despre finanțarea unor sporturi, altele decât fotbal și baschet…
Revenind la știre, am aflat că federația de specialitate îi va recompensa pe cei doi cu “colosala” sumă de 2.800 de lei. Foarte puțin, în opinia mea, care afirm că Paul și Cristina merită mult mai mult. Sunt curios care va fi reacția autorităților locale, județene și de ce nu a mediului privat care susține excelența. Va fi recompensată titanica trudă a lui Paul și a Cristinei la prețul corect?!
Citeam în urmă cu câteva zile o știre pe cât de pozitivă, pe atât de tristă, scrisă de un coleg după întoarcerea acasă a proaspeților campioni mondiali la dans sportiv, târgumureșenii Paul Moldovan și Crist
