Lumea din Gorjul ăsta va vedea un război veritabil, căci pe Colegiul 1 (privind postul de senator) se vor duela Dian Popescu şi Ion Ruşeţ. Primul dintre ei, actual lider al PNL Gorj şi co-preşedinte al USL judeţean, este opţiunea alianţei de la putere, cu şanse reale de a prinde un mandat. Cel de-al doilea combatant este șeful PDL Gorj, fost lider de sindicat şi o persoană extrem de bine văzută de actuala conducere a democrat-liberalilor de la Bucureşti. Aşadar, cine va avea mai multă trecere în anumite medii (mai mult ori mai puţin convenţionale), acela va şi câştiga bătălia pentru un fotoliu confortabil, bun de lăfăit vreme de patru ani, eventual cu opţiune de vot la două, trei sau la „n” mâini, beneficiind şi de multiple favoruri. Deseori, exceptând situaţiile cu adevărat problematice, cred că şi un nene oarecare, luat aleatoriu de pe o străduţă lăturalnică ori din vreun cătune de la Cucuieţii din Deal, ar putea ridica mânuţa sa unsă de seu, plină de bătături, pentru a… vota aşa cum o fac aleşii noştri (deseori împinşi pe gâtlejul uscat din dotare, nicidecum o simplă opţiune).
Ceea ce ne amuză peste măsură este tentativa demnă de cascadorii râsului a fostului „sanator” de Gorj din partea unei fantasme a extremei dreapta (în viziunea centrului, probabil partidul se voia un fel de naţional-socialism german în concubinaj cu legionarismul românesc) de a prinde iar un loc în faţă la masa umplută cu caşcaval şi miere. De ce asemenea alimente? Păi ambele sunt diuretice, „capabile” de a provoca senzaţii nasoale bietului românaş, care se vede nevoit să halească ori „să bea” soluţiile apoase propuse de iubiţii noştri aleşi. Ai senzaţia, când vezi un rezultat de la nişte alegeri mioritice, că deja totul a fost selectat cu grijă, iar votul tău este fix o… pipă (virtuală).
Dragul domn Petrescu, care nu-şi mai încape în piele de emoţie că va candida din nou (e de
