★★★★ Don DeLillo, Cosmopolis, traducere din engleză şi note de Veronica D. Niculescu, Iaşi, Ed. Polirom, 2012

Pentru un traducător, mai important decât să cunoască limba din care traduce este să cunoască limba în care traduce. Şi mai important decât să aibă obsesia exactităţii este să aibă talent literar. Aceste condiţii le îndeplineşte Veronica D. Niculescu, publicistă, prozatoare şi parteneră de dialog pe Internet cu fermecătorul poet Emil Brumaru. Ea a realizat de curând o foarte bună versiune românească a romanului "Cosmopolis" de Don DeLillo (care s-a bucurat de succes de public în Statele Unite şi a fost şi ecranizat).

Deşi recurge la tehnici literare considerate postmoderne, DeLillo este în realitate un autor de literatură comercială decentă, un Cezar Petrescu al americanilor. Subiectele sunt dintre acelea care interesează publicul larg. În "Cosmopolis" este vorba despre un miliardar de 28 de ani din New York, Eric Packer, care, departe de a fi fericit, se simte singur în mijlocul bogăţiei lui: "A traversat apartamentul, patruzeci şi opt de camere. Făcea asta când se simţea ezitant şi deprimat, mergând cu paşi largi pe lângă bazinul de înot, salonul de joc, sala de gimnastică, pe lângă bazinul rechinului şi camera de proiecţie. S-a oprit la ogari şi le-a vorbit câinilor săi. Apoi s-a dus în aripa birourilor, unde trebuiau urmărite valute şi studiate rapoarte de piaţă."

Acţiunea romanului se petrece într- o singură zi şi anume aceea în care Eric Packer hotărăşte să meargă să se tundă la o frizerie din cartierul copilăriei lui. Acest capriciu sentimental declanşează evenimente ieşite din comun, aşa cum un strigăt declanşează uneori o avalanşă de zăpadă. În final, personajul se uită la propria lui mână şi vede, în locul ceasului, o tăbliţă pe care scrie:"Mascul Z". Autorul explică: "Ştia că «Mascul Z» era denumirea dată corpurilor bărbaţilor neide