Mâncăm mere scumpe, din import, iarna aceasta. Merele româneşti fie nu s-au făcut, fie sunt "urâte" şi nu se vând. Aşa că producătorii le dau pe un preţ de nimic fabricilor de procesare. Problema e că nici aşa nu se întorc pe rafturile noastre. Sucul bio românesc merge la export. Iar noi cumpărăm tot de la străini.
Dacă în 2011 producţia de mere a fost de peste 600 de mii de tone, anul acesta, se estimează că va fi la jumătate. Ca merele să nu devină hrană pentru animale, singura soluţie a pomicultorilor a rămas procesarea.
Le vând pe un preţ de nimic fabricilor producătoare de suc. La poarta livezii, merele pentru consum costă cel mult un leu şi jumătate kilogramul, iar cele pentru procesare costă şi de cinci ori mai puţin.
Fabrica de suc din Vaslui procesează la foc continuu în această perioadă. Procesează în fiecare zi peste 400 de tone de mere. Asta înseamnă aproximativ 20 de camioane pline. Iar sucul pleacă la export.
Patronii taie nemţilor facturi de aproape 5 milioane de euro pe an. Noi vindem suc străinilor, iar la iarnă bem suc şi mâncăm mere din import, la preţuri, evident, mult mai mari.
În fiecare an importăm peste 40 de mii tone de mere. Cea mai mare cantitate de mere o cumpărăm de la italieni, de la sloveni şi unguri.
Mâncăm mere scumpe, din import, iarna aceasta. Merele româneşti fie nu s-au făcut, fie sunt "urâte" şi nu se vând. Aşa că producătorii le dau pe un preţ de nimic fabricilor de procesare. Problema e că nici aşa nu se întorc pe rafturile noastre. Sucul bio românesc merge la export. Iar noi cumpărăm tot de la străini.
Dacă în 2011 producţia de mere a fost de peste 600 de mii de tone, anul acesta, se estimează că va fi la jumătate. Ca merele să nu devină hrană pentru animale, singura soluţie a pomicultorilor a rămas procesarea.
Le vând pe un
