*Sergei Lepmets a părăsit ieri dimineaţă România. Trist, dezamăgit, în cârje şi cu două geamantane după el, portarul nu a fost însoţit de nimeni la aeroport

*Singurele persoane care au trecut pragul camerei lui Sergei Lepmets, după incidentul din Centrul Istoric, au fost Petre Marin şi Wellington

În toiul nopţii, cu mult înainte de răsăritul soarelui, în faţa Aeroportului "Henri Coandă" şi-a făcut apariţia un taxi. Venea din direcţia Chiajna. Un bărbat înalt, ajutat de cârje, cu un pantof de piele întoarsă într-un picior şi un papuc de plastic în altul, a coborât sprijinindu-se de portieră. Cu mâinile ocupate de bastoanele de metal, pe omul de aproape doi metri îl aşteptau două geamantane de plastic şi un rucsac. A venit fără însoţitor, ceea ce face ca drumul spre îmbarcare să fie aventura vieţii sale. Este Sergei Lepmets, fostul portar al Concordiei şi al naţionalei Estoniei, omul care lasă în România cariera de fotbalist şi zboară în ţara natală pentru a o începe pe cea de bucătar. Între cele două job-uri total diferite, undeva în Centrul Istoric rămân câteva pahare în plus şi câţiva pumni încasaţi. "Băieţii au fost să joace la Arad, în Cupă, şi se întorc abia peste câteva ore", a încearcat balticul să scuze faptul că nimeni nu a venit să-l ajute. Dar dezamăgirea din privirea lui era evidentă.

A stat opt zile în camera de hotel, după ce şi-a rupt glezna pe 17 septembrie, în urma unei încăierări din Centrul Vechi, dar colegilor nu le-a păsat de momentele grele prin care trece. "Nu m-a vizitat decât Wellington…", a spus, resemnat, Lepmets. Nu a acuzat pe nimeni verbal, dar mimica spunea totul: îşi strângea buzele şi ridica sprâncenele în semn de resemnare. Nu are cum să fie altfel, când oamenii care au hotărât să-i rezilieze contractul nici măcar nu au dat ochii cu el. "Am înţeles că primarul a dat dispoziţie să fiu dat