- Editorial - nr. 188 / 27 Septembrie, 2012 Economicul si politicul sunt doua sfere ale activitatii umane fara de care societatea nu poate exista. De-a lungul vremii, insa, intre cele doua entitati s-a stabilit un anumit raport legic, de altfel singurul viabil, care pentru o buna coabitare se cere respectat cu strictete. Daca in privinta prioritatii oului sau a gainii inca se mai poarta discutii, aici se stie clar cine a fost inainte: economia, care asigura baza existentei societatii omenesti. Politicul a venit mai la urma si s-a nascut din economic, evident ca o necesitate obiectiva, politicul fiind astfel, considerat "expresia concentrata a economicului". El a devenit necesar si foarte util in jalonarea perspectivei economicului, dar extrem de nociv atunci cand a dorit sa-l incalece, sa-l sufoce sau sa-l indrume ca pe un copilas, aratandu-i el calea pe care sa o urmeze, de vreme ce acesta isi stie singur drumul firesc. Amestecul politicului in economie este o tema foarte veche si o meteahna a politicienilor mereu tentati sa-si "inmoaie" degetele in borcanul cu miere. Este o tentatie de cand lumea, numai ca, atunci cand politicul isi vara nasul in economic mai mult cat ii fierbe oala, acesta din urma se razvrateste cumplit, ca un colos naravas caruia nu-i place sa-l incalece nimeni, distrugand in furia sa totul din jurul sau. Economicul tratat astfel face de fapt o "criza de nervi", pe care noi o numim pur si simplu criza, episod pe care il traim si in zilele de azi la nivel chiar planetar. Pentru ca nu numai politicienii romani sunt tentati sa repete aceasta greseala nepermisa, ci toata lumea, inclusiv americanii, doar ca ambiguitatea si dezmatul in aceasta privinta se manifesta cel mai pregnant la noi. Problema raportului dintre economic si politic a fost foarte mult discutata de marii economisti ai lumii, iar castig de cauza n-au avut-o extremistii, adica nici