Contrar percepţiei publice, boala Alzheimer, care afectează cu precădere vârstnicii, nu este o urmare firească a procesului de îmbătrânire. Există dovezi că un stil de viaţă sănătos şi activ poate preveni apariţia acestei afecţiuni.
În România, boala Alzheimer afectează aproximativ 200.000 de persoane, dintre care doar 10-15% sunt diagnosticate şi tratate, comparativ cu 50-60% în alte ţări. Explicaţia acestui fenomen este legată de mentalitatea greşită din rândul românilor, care consideră că demenţa este un proces firesc al îmbătrânirii şi „nu se poate face nimic".
Această mentalitate descurajează, pe de-o parte, pacienţii să consulte medicul neurolog şi să ceară ajutor, iar, pe de altă parte, determină medicii să aibă rezerve faţă de începerea tratamentului unui vârstnic cu tulburări de memorie.
Drept consecinţă, în ţara noastră, bolnavii sunt diagnosticaţi, în mod frecvent, în fazele tardive, când perioada de supravieţuire este de aproximativ trei ani şi jumătate, în comparaţie cu evoluţia obişnuită a bolii de 8 - 12 ani. Medicamentele pentru această afecţiune ameliorează simptomele pacienţilor şi încetinesc progresia bolii, dar nu pot vindeca complet demenţa.
Medicamente gratuite, fără servicii de îngrijire
Din fericire pentru bolnavi şi familiile lor, demenţa Alzheimer este inclusă într-un program al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) - G16 - şi medicaţia este decontată în proporţie de 100%. Pentru a primi gratuit medicamentele, bolnavii trebuie să se prezinte anual în faţa unei comisii de evaluare cu un dosar de analize întocmit de medicul care a pus diagnosticul de demenţă.
În ţara noastră, boala Alzhei-mer este singura formă de demenţă recunoscută de autorităţi ca generând grade progresive de handicap fizic şi psihic, în timp ce restul formelor de demenţă (vasculară, toxică, Parkinson, fronto-temporală etc.)
