Potrivit Societăţii Române Alzheimer, în ţara noastră aproximativ 200.000 de persoane suferă de boala cu acest nume, doar 35.000 fiind însă diagnosticate. La nivel mondial, în 2010, se estima că peste 35 de milioane de oameni sunt afectaţi de boala Alzheimer (BA), cea mai frecventă formă de demenţă, iar numărul se va dubla la fiecare 20 de ani. Costurile globale asociate cu această afecţiune reprezintă aprox. 1% din PIB-ul global în 2010, respectiv peste 600 de miliarde de dolari. Cu asemenea impact, nu este de mirare că prevenirea şi tratamentul acestei afecţiuni fac obiectul unor ample cercetări la nivel mondial.

Eşecuri costisitoare

După rezultatele dezamăgitoare din această vară ale studiilor clinice desfăşurate la pacienţi cu BA, companiile farmaceutice caută noi soluţii în lupta împotriva acesteia. În iulie şi august, Pfizer şi Johnson&Johnson pe de o parte, şi Eli Lilly, pe de alta, au anunţat eşecul bapineuzumab şi respectiv al solanezumab, medicamente îndreptate împotriva amiloidului beta, proteină care formează plăci în creierul celor cu această afecţiune şi este suspectată a fi factorul cauzator. Producătorii nu abandonează însă ipoteza amiloidului, ci îşi leagă speranţele, potrivit revistei Nature, de designuri inovative ale studiilor clinice şi de noi diagnostice, care să permită testarea compuşilor mai devreme în cursul bolii şi măsurarea mai rapidă a eficacităţii lor. Dovezile în favoarea pistei amiloidului beta sunt conjuncturale: la autopsii s-a remarcat un număr mai mare de plăci în cazurile mai severe de boală, iar mutaţiile genei responsabile pentru această proteină au efecte protectoare sau de creştere a riscului. După rezultatele din această vară, care n-au demonstrat o încetinire a declinului cognitiv sau a realizării diferitelor activităţi, cerce­tătorii sunt tot mai mult de părere că problema nu este strategia vizând am