E limpede că anul acesta avem un campionat mai încins ca de obicei, cu vreo 4-5 echipe care chiar joacă fotbal: CFR, Vaslui, Pandurii, Astra, Petrolul. Ba chiar şi Steaua, care deşi se află pe locul 1 mie mi se pare că joacă mai prost decât cele 5 amintite. Am urmărit marţi meciurile din Cupă, unde cel puţin Petrolul şi Dinamo s-au chinuit rău până să se califice în dauna... nimănui. Asta vorbeşte de la sine şi despre felul în care echipele noastre tratează meciurile presupus uşoare şi implicit despre autorespectul fotbaliştilor. Despre respectul faţă de spectatori, telespectatori şi suporteri, mai bine nu deschidem discuţia. De aici se desprinde de la sine concluzia că fotbalul în sine aproape că nu prezintă importanţă. Sunt încă foarte multe datorii de achitat, foarte multe poliţe de plătit, în toate direcţiile: de la om la om, de la club la club, de la om la club – al lui sau al altuia. Cum ar fi disputa dintre Becali George şi băiatul ăla de se crede patron la Dinamo, parcă Săvulescu. Cum să mai fie loc şi de fotbal, dacă pe ăla îl freacă grija de opţiunile la pat ale ăluilalt, iar ăsta e preocupat să demonstreze lumii nu ce bărbaţi are el în teren, ci cât de bărbat este el însuşi, înainte şi după divorţ? Cum să încapă şi fotbal, dacă un arbitru (aţi văzut cred, că am intuit corect ce a fost în capul lui Crăciunescu ăl’ mic cu penaltiurile alea hazlii) explică – întâi lui „tati”, iar prin intermediul lui şi nouă – că la primul penalty ştia că a greşit, dar a lăsat-o aşa (!!!), iar pe al doilea l-a fluierat „în compensaţie” (ptiu!, ca la farmacie, la „compensate”!)... că tot era marcat încă dinaintea meciului de relaţia ostilă dintre el şi Dinamo!!! Invers, adică fraternă, nu ostilă, mi s-a părut relaţia dintre Ceahlăul şi Bistriţa, amintind chiar de străvechea relaţie intercooperatistă. Cred că la 4-0 pentru Ceahlăul, cel mai tare se bucura „Lordul”, adică b