Restul, pînă la milioane, sute de milioane şi miliarde... afaceri. În primul rînd şi mai ales, afaceri de tipul parteneriatelor "speciale", ori chiar "strategice", dintre "Băieţii Deştepţi" şi "proştii satului", dintre Stăpîni şi supuşi, dintre Mari Puteri şi insignifianţi pioni ai scenei politice internaţionale, dintre Cei care fac Istoria şi cei care au o singură alegere, să suporte consecinţele! Aceasta este definiţia a ceea ce a mai rămas din cea mai strălucitoare funcţie publică, dedicată prin excelenţă servirii intereselor statale. O funcţie nobilă prin naştere şi tradiţie, prin etaloanele de excelenţă care i-au fost proprii, pînă pe la jumătatea secolului trecut, şi abia în ultimul rînd prin strălucirea saloanelor şi a activităţilor de protocol, care a apus şi ea, încă de prin secolul al XIX-lea. "Diplomaţia"! Ba nu, mai e ceva, nu tocmai lipsit de importanţă: acoperirea şi sprijinirea activităţilor prin care serviciile specializate culeg sistematic, triază, evaluează şi interpretează informaţiile pe care le consideră critice pentru conducerea relaţiilor internaţionale ale statelor şi, mai ales, pentru influenţarea directă şi indirectă a scenei politice la nivel local, regional sau global. Adevărul este că cele trei funcţii dominante ale diplomaţiei - politică, informaţii şi economie - sunt, încă de la naştere, nedespărţite. Doar balanţa dintre ele s-a schimbat, de-a lungul timpului. Astăzi, reprezentarea şi comunicarea politică au fost aproape uitate, oricum împinse în derizoriu, pentru ca tentaculele operaţiunilor de pradă, de tip economic, de intelligence sau de "modelare politică" să se desfăşoare nestingherite.
De unde ştiu toate astea? Nu din tratatele de specialitate; ele continuă să vîndă "gogoşi" despre roluri şi rosturi ale diplomaţiei care nu mai există sau au fost de mult uitate! E suficient să priveşti în jur, bunăoară, la ocupaţiile predi
