În ediţia de mâine vom prezenta alte dezvăluiri ale fostului primar

Gheorghe Mihăieşi a fost cel de-a doilea primar ales al Constanţei post-decembriste. Spune amuzat că nimeni nu i-a mai solicitat un interviu de când a părăsit „jilţul" primăriei. Ne-a spus poveşti adevărate despre administraţia locală, evidenţe pe care nu le vedem, dar şi o poveste necunoscută despre Cazino.

Aţi fost primar într-una dintre perioadele nu foarte fericite din punct de vedere economic. Să recunoaşte, înainte de anii 2000 investitorii străini nu se îngrămădeau să vină în România. Cum aţi reuşit să manageriaţi oraşul în acele condiţii?

Pot să spun că modul cum i-am primit, cum i-am acceptat, cum am expus problemele respectivilor... să ştiţi că în perioada respectivă veneau foarte mulţi şi era la începutul acestor transformări de sisteme. La un moment dat chiar ajunsesem să considerăm că toată activitatea asta nu este deosebit de importantă pentru că veneau, stăteam de vorbă, le prezentam situaţia oraşului, prezentam perspectivele, ei se orientam, beam o cafea şi pe urmă dispăreau. Erau două categorii: d-ăştia care veneau cu bani puţin de afară şi vroiau să prindă o afacere aici, în judeţul nostru şi după-aia să se îmbogăţească dacă se putea şi erau şi oameni serioşi care veneau să privească genul acesta de investiţii destul de serios în perspectiva oamenilor care urmau. Pe mine mă interesau aceste contacte pentru constănţeni, v-am spus. Mă interesa cu precădere să văd dacă putem realiza ceva, Constanţa, prin excelenţă, nefiind un oraş industrial, ci unul turistic, deci în turism sigur că, dacă găseşti condiţii favorabile poţi să dezvolţi câteva afaceri care să îi ajute pe locuitori, în sensul că se creau locuri de muncă în timpul verii, erau posibilităţi de a munci pe litoral de a câştiga nişte bani şi aşa mai departe. Dar, mulţi au fost, puţini au rămas. Chiar ne creas