Peste cinci decenii, pe terenurile şi în sălile clubului Voinţa s-a făcut sport. În prezent, llie Năstase a evacuat baza pentru a o transforma în Academia de Tenis ce-i va purta numele.
Baza sportivă Voinţa din Bucureşti s-a născut în 1956. Printr-o Hotărîre a Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române, "terenul situat în Şoseaua Pipera nr. 38 a fost trecut în folosinţă gratuit şi fără termen Asociaţiei de Cultură Fizică şi Sport Voinţa, în vederea construirii unei baze sportive". Pe aceste terenuri s-a edificat doi ani mai tîrziu Clubul Voinţa.
Primul meci, primele lacrimi
În 1956, Ilie Năstase împlinise vîrsta de 10 ani. Practica deja de patru ani tenisul. A început pe terenurile Clubului Progresul, aflat în vecinătatea casei părinteşti, şi a continuat la Steaua după ce familia lui s-a mutat cu locuinţa. "Clubul Armatei se afla la douăzeci de minute de mers pe jos, iar eu şi fratele meu eram obsedaţi de tenis şi fotbal. Eram cei mai fericiţi cînd după şcoală jucam împreună ore întregi tenis oriunde se putea sau băteam mingea cu ceilalţi băieţi", povesteşte Ilie Năstase în cartea autobiografică "Mr. Năstase".
La 11 ani a ales tenisul. "Mă simţeam mai bine jucînd tenis şi ştiam în sinea mea că mă pricep mai bine cu racheta decît cu mingea de fotbal". Tot atunci a participat la primul turneu, care nu a fost un succes. "În primul set am pierdut cu 6-0. Am lăsat racheta jos şi am început să-mi alerg adversarul. «Ce se întîmplă?», a strigat el. În acel moment m-am oprit şi am început să plîng. «Nimeni nu mă bate cu 6-0», am zis printre lacrimi. Al doilea set am încasat 6-2. Aşa am pierdut primul meci. Şi nu a fost nici ultimul meci în care am plîns", mărturiseşte Ilie Năstase.
În anii ce au urmat, baza Voinţa a început să se dezvolte, să capete forme. Au fost construite mai multe terenuri de sport: trei de tenis, dintre care unul
