Cum ai ajuns să fii curatorul expoziţiei Obiecte tradiţionale aduse în contemporaneitate? Ideea acestei expoziţii s-a născut mai demult. Am fost de mai multe ori la Sân­georz-Băi şi am vizitat muzeul lui Maxim, am fost implicată şi ca artist în taberele lui de creaţie. Mi-a plăcut foarte mult muzeul, un muzeu unic în România, care merge exact pe ideea de a pune în dialog tradiţia şi creaţia contemporană. Cum lucrez şi la Mi­nisterul Culturii, am propus un premiu pentru acest muzeu, premiu pe care l-a şi primit. Pornind de la muzeul lui Maxim, mi-a venit ideea de a lucra şi cu obiecte din Muzeul Ţăranului, pentru că ideea lui Horia Bernea a fost aproape de cea a lui Maxim, cu diferenţa că dînsul nu a adus împreună obiecte de artă contemporane şi tradiţionale, ci a gîndit instalaţii de artă organizate într-un stil contemporan, cu obiecte de patrimoniu. Oarecum, mi s-a părut că aceste două gîndiri se potrivesc. Ideea a fost a mea, dar concepţia expoziţiei îi aparţine lui Maxim, care are şi la muzeul din Sângeorz acest tip de expunere. Şi aş vrea să itinerăm expoziţia începînd din 2013. Mi-aduc aminte de blidele aranjate în formă umană. Le-am văzut la Sângeorz. Cred că sînt obiectele cele mai reprezentative din muzeul lui Maxim. Este o instalaţie de artă contemporană cu obiecte de patrimoniu. Unele lucrări nu le recunosc, probabil că sînt făcute cu obiecte de la Muzeul Ţăranului. Într-adevăr, sînt mai multe obiecte din muzeul lui Maxim, care are compoziţii şi moduri de expunere personale, în genul instalaţiilor artistice. Omul din oale este pus în legătură cu personajele din fotografii. Acestea sînt din colecţia Muzeului Ţăranului. Mai avem colecţia de furci de tors, precum şi acest exponat, care nu ştiu foarte bine ce este, dar pe care l-am ales pentru decorul interesant. Este unic. Chiar m-am întrebat la ce ar fi putut folosi. E straniu, mai ales pe albul perete