GOLDSMITH ŞI TATĂL MEU

Jimmy Goldsmith a murit la 64 de ani.

Tatăl meu trăia pe atunci.

Cred c-a citit prin ziare.

A scris în "România Liberă".

De fapt, taică-meu nu prea citeşte "România Liberă". E pensionar. Şi i-a mai şi slăbit, dramatic de tot, vederea. Vede doar cu un singur ochi - cum o mai fi văzând şi cu ăla, cu chiu, cu vai.

Una la mână că nici că n-are bani, dar adevărat e că şi nu prea se omoară el după ziarul ăsta.

El citeşte mai mult "Adevărul", ziarul de "castă", cel al pensionarilor.

Chestia asta mă cam înfurie, dar n-am ce face: îl las în legea lui.

La urma urmei, ce, dacă citeşte "Adevărul"?

Sunt atâţia tâmpiţi care dezleagă integrame.

Treaba lor.

Jimmy Goldsmith a murit la Marbella.

Marbella e o staţiune balneară.

Pun pariu că nici n-o găseşti uşor pe hartă.

Aşa a intrat şi ea în istorie.

Stirea a fost distribuită de Agenţia France Presse.

În fond, Marbella trebuie să însemne mare, frumoasă.

Jimmy Goldsmith a murit intr-un loc unde marea e frumoasă.

Ar fi o consolare.

Sigur, Marbella e undeva în Spania, în Andaluzia, mai exact.

Între Gibraltar şi Malaga.

Chiar pe unde au case de vacanţă cluburile cu renume, gen RCI - şi pe care le închiriază în time-sharing. Să mori în vacanţă nu e chiar cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla. Goldsmith agonisise, la viaţa lui, vreun miliard de dolari şi ceva peste.

El a făcut-o pe omul politic, dar şi pe ecologistul scrupulos. Era un om din bucăţi: tatăl era un fel de neamţ, mama franţuzoaică.

Fusese educat în Marea Britanie, la Eton.

Avea dublă cetăţenie.

Cochetase - de trei ori - cu căsătoria.

Femeile îi turnaseră sase copii. James Michael Goldsmith a câştigat, la şaptesprezece ani, vreo opt mii de lire sterline, la bursă.

Deşi băgase "în afacere" doar u