La Viena a avut loc pe 18 septembrie premiera maestrului austriac Michael Haneke, Amour (Palme d'Or 2012). Capitala cosmopolita a unei tari care isi pastreaza sentimentul national, stat unde in urma cu 13 ani partidul populist de dreapta condus de Jörg Haider intra solid in Parlament, provocand sanctiuni din partea a 14 state membre ale Uniunii Europene, Viena isi sarbatoreste cel mai premiat regizor national prin afise ubicue si distributie generoasa a filmului in cinematografe. O saptamana dupa premiera, cinematograful de arta Votivkino vanduse toate biletele la proiectia de la ora 19.00. Amour trateaza perioada de despartire existentiala intr-un cuplu heterosexual septuagenar. Anne (Emmanuelle Riva) si George (Jean-Louis Trintignant) par sa fi fost casatoriti de 40-50 de ani. Cand senilitatea o loveste pe ea la micul dejun, sotul devine personajul principal de o maniera ce devine clara abia 24 de ore dupa vizionare filmului. Michael Haneke acorda timp egal atat sotiei afectate, dupa senilitate, de o semi-pareza pe partea dreapta, cat si sotului, care devine martor pietrificat al disparitiei mintale si fizice a iubitei sale de-o viata. Subiect uman universal, decrepitudinea fizica si suferinta martorilor este tradusa in Amour drept iubire adevarata. Intr-un interviu recent, Michael Haneke isi justifica subiectul prin situatia actuala a despartirii de rude in vest: tendinta urmasilor de a-si exila parintii in aziluri de batrani. „Inainte, moartea se intampla in familie". In familie se intampla si moartea sotiei, doar ca familia, in reprezentarea exceptionala a lui Haneke, ramane formata doar din cuplul initial, singurul martor si receptor ramanand sotul. Desi incearca sa participe, fiica (Isabelle Hupert) este scutita si/sau indepartata de tata din motive de inadecvare la experienta cuplului. Sotul, descris de sotie drept un „monstru dragut", isi rezerva egoist expe