Evenimentele din ultima săptămână arată că eşecul strategiei din vară a uniunii PSD-PNL începe să-şi arate primele consecinţe.

Forţat să intre, câine-câineşte, în legalitate, premierul Victor Ponta dansează pe o sârmă foarte subţire. De fapt, în situaţia lui, nimeni n-ar mai fi prim-ministru într-o ţară normală. Toate nefăcutele din iulie şi august i se sparg acum în cap: n-a mai fost personaj politic la noi atât de umilit, de strâns cu uşa, de tras de urechi. Victor Ponta este astăzi, cu tinicheaua plagiatului de gât şi cu scrisoarea lui Barroso în chip de zece porunci pe care e musai să le respecte, în situaţia unui şcolar chemat în cabinetul directorului şi muştruluit bine, dar care, readus în clasă, încă mai găseşte resurse să facă şmechereşte cu ochiul: aiurea, nu m-a durut aşa rău… Oltchimul şi obrăzniciile lui Dan Diaconescu i-au priit şi ele ca o cireaşă pe colivă. Cel mai grav lucru care i se întâmplă însă acestui ins care-a ajuns prin şmecherie infinit mai departe decât i-ar fi permis educaţia şi inteligenţa este că USL-ul începe să cam ia apă pe la încheieturi. Semnele unei rupturi la vârf între actorii puciului eşuat devin din ce în ce mai evidente.

Căci, orice s-ar spune, nu Ponta a fost vioara întâi la zavera din vară, ci Antonescu, împins din spate de Voiculescu. Seria de colosale ilegalităţi săvârşite tâlhăreşte, ziua-n amiaza mare, erau menite să le aducă foloase în primul rând acestora. Pentru succesul blitz-krieg-ului, Dan Voiculescu şi-a pus în funcţiune, la turaţie maximă, odioasa secţie de propagandă a Antenei 3, care-a isterizat populaţia timp de două luni oribile, nesfârşite. Acum acelaşi canal loveşte în aliatul Ponta, la unison cu remarcile tot mai frustratului Crin Antonescu, căruia, ca bucătarului din poveste, îi cad, una câte una, pernele de sub fund. El se vede acum redus la ceea ce de fapt şi este, ceva mai puţin decât nimic