DOSARUL SINGURĂTĂŢII - Singurătatea este durerea profundă de a nu-ţi putea împărţi viaţa cu altcineva. Dar ea te întăreşte şi te învaţă să fii tu însuţi. Te ajută să te cunoşti. Cât adevăr există în aceste afirmaţii contradictorii vom încerca să aflăm cu ajutorul unor specialişti psihologi, dar şi cu participarea cititorilor noştri, care ne solicită prin scrisori să vorbim despre singurătate. Nu singurătatea rămasă de pe urma dispariţiei unor oameni apropiaţi, ci singurătatea provocată de despărţiri şi divorţuri, o veritabilă boală a timpului în care trăim. Ne putem vindeca de singurătate? "Leacurile” dvs. ne vor fi de mare folos -
Developări
Nuanţe de cenuşiu
Când m-am privit prima oară ochi în ochi cu singurătatea, stăteam turceşte pe podeaua de ciment din bucătărie şi mâncam un covrig. Aveam 12 ani pe atunci. Tata dispăruse din viaţa noastră, mama era plecată pentru câteva zile la părinţii noului soţ, iar sora mea se dusese la discotecă. Ţin minte şi astăzi clipa aceea, deşi s-a petrecut în urmă cu 30 de ani.
Recent, am citit într-o carte de psihologie americană, că nu există cuvânt opus pentru singurătate. Să fie adevărat? Nu cumva cuvântul potrivit este "cuplu”, "pereche”? Nu. Psihologii americani ne învaţă că şi în doi există singurătate, deci... În orice caz, atunci, de mult, în casa copilăriei, eu m-am simţit cu adevărat singură. Singură şi însingurată. Un sentiment dureros şi profund, care apare când nu ai pe nimeni aproape şi nu poţi împărtăşi cu nimeni ce simţi.
Dar peste zece ani mi-a ieşit în cale norocul. M-am simţit aşa de aproape de un bărbat, încât m-am măritat cu el şi am făcut un copil. Cu omul acela am împărţit multă vreme casa, masa, patul şi întreagă făptura mea. Şi multe lucruri urâte. Apoi el a plecat cu o altă femeie şi ce a rămas au fost casa, masa, patul, copilul şi eu. Un sentiment ce nu
