… asa ca iertata-mi fie vorba proasta (sic) da’ proasta se cheama ca esti, nu-i asa, cand iei de buna propunerea barbatului de-a te rezema putintel de zidul asta, sa te mai odihnesti si tu, dupa ce mi-ai adus de mancare, cand vezi ca incepe sa-ti astearna la picioare caramida dupa caramida si mortar pan’ la genunchi si te-ncrezi intr-atat de tare in barbata-tau de-n loc sa-i arzi una si sa fugi mancand pamantul, nu gasesti altceva mai bun de facut decat sa-l intrebi « mai, da’ tu nu glumesti ? Chiar vrei sa ma zidesti de vie ? » Cand a ajuns la brau, inteleg, nu mai aveai cum fugi, da’ vreo doua sa te tina minte tot ii mai puteai spune, nu ? In loc de asta, candi ti ajunge zidul la gat, nu dai si tu un titlu de prima pagina, daca poalele tot nu ti le mai poti da peste cap, nu ! Incepi, ca proasta, sa ceri imposbilul :
Da’voi să-mi lăsaţi
Loc leagănului
La căpu zâdului,
Vântu când o bate
Ni l-o legăna
Şi când îmi va ninge
Pruncu mi l-o unge
Şi când o ploua
Pruncu-l va scălda.
Lui cu mama lui,
Lui cu mama lui!
Proasta, ca altfel nu stiu cum sa-ti zic ! Defel nu stii sa te descurci !
Si prost se cheama ca esti, nu-i asa, daca te cheama Manole, esti mare mester peste calfe si zidari, si, dupa ce-ai gasit solutia la problema manastirii, in loc sa-ti tii gura si sa-ti informezi nevasta, le spui alorlalti noua. Ca aia nu sunt prosti. Aia au toti diplome de calfe si zidari. Aia sunt smecheri : dau toti de stire acasa, sa nu vina nimeni, numai tu, prostule, te tii de cuvant, asa ca ‘geaba te mai prabusesti la pamant cand o vezi venind si te rogi la Doamne-Doamne s-o impiedice si sa scape mancarea (ca fara de mancare, femeia nu vine, ca e proasta si nu vrea sa se si sa te faca de rusine), sa dea o ploaie cu bulbuci, sa faca orice-ar vrea El, numai s-o faca sa n-ajunga, pentru ca te incapatanezi ca prostu’.
